Apolo
APOLO. Un evreu din
Alexandria (Faptele Apostolilor 18:24). Numele este o prescurtare de la
Apollonius. El a venit la Efes în anul 52 d.Cr. în timpul vizitei scurte a lui
Pavel în Palestina (Faptele Apostolilor 18:22). El cunoştea bine despre viaţa
lui Isus; şi este posibil ca aceste cunoştinţe să-i fi parvenit (poate în
Alexandria) fie de la ucenicii galileeni ai Domnului nostru, fie dintr-o
Evanghelie scrisă timpuriu. El a combinat darul natural al elocvenţei (sau
învăţăturii) cu o înţelegere profundă a VT şi era entuziast în proclamarea
adevărului pe care-l cunoştea (Faptele Apostolilor 18:24-25). O lipsă majoră în
cunoaşterea sa era legată de revărsarea Duhului Sfânt şi de ritul botezului
creştin. Aceste lipsuri au fost remediate prin învăţăturile pline de răbdare
date de Priscila şi Acuila (Faptele Apostolilor 18:26). Apolo a plecat de la
Efes la Corint, unde s-a dovedit a fi un expert în apologetica creştină când era
vorba să discute cu evreii (Faptele Apostolilor 18:27-28). La Corint au apărut
grupări care purtau numele lui Pavel, Apolo, Chifa şi Cristos Însuşi (1
Corinteni 1:12). Pavel caută să arate că această lucrare nu se datora lui
însuşi sau lui Apolo, deoarece ei lucrau împreună sub conducerea lui Dumnezeu
(1 Corinteni 3:4-6). Toate lucrurile le aparţineau corintenilor, inclusiv Pavel
şi Apolo (1 Corinteni 3:21-23) şi nu poate exista nici un motiv pentru spiritul
de partidă (1 Corinteni 4:6). Fracţiunile probabil că se datorau preferinţei
unora pentru elocvenţa cizelată a lui Apolo. Dorinţa lui de a reduce
controversa ar putea fi motivul pentru care nu s-a întors la Corint, în ciuda
cererii lui Pavel (1 Corinteni 16:12). El este menţionat ultima oară în Tit 3:13,
când era într-o călătorie.
De la Luther încoace, Apolo a fost sugerat deseori ca fiind
autorul Epistolei către evrei. Lucrul acesta este posibil, dacă a folosit
exegeza alegorică din Alexandria, oraşul său natal, dar nu este nicidecum un
fapt dovedit.
BIBLIOGRAFIE
H. W. Montefiore, A Commentary on the Epistle to the
Hebrews, 1964, p. 9 ş.urm.; F. F. Bruce, New Testament History,
1969, p. 304 ş.urm.; idem, „Apollos in the NT", Ekklesiastikos
Pharos 57, 1975, p. 354 ş.urm.
R.E.N.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu