aproapele
APROAPELE. În
VT cuvântul „aproapele" traduce termenii ebr. saken, ’amit, qarob şi
rea’. În Levitic 19:18 LXX foloseşte ho plesion. În NT (unde porunca
aceasta este citată de opt ori) Luca şi Ioan folosesc cuvintele geiton
şi perioikos; în altă parte (inclusiv în Luca 10:27-36; Faptele
Apostolilor 7:27) apare expresia din LXX.
Termenul ebr. rea are un sens mai general decât
termenul nostru „aproapele". Este folosit chiar şi cu referire la obiecte
neînsufleţite (Geneza 15:10), cât şi în expresia „unii pe alţii"; este
folosit şi în sensul de „prieten apropiat" (Proverbe 27:10), „iubit"
(Cântarea Cântărilor 5:16) şi chiar „soţ" Geneza 3:20). La fel ca şi ’amit,
rea’ este folosit aproape în exclusivitate în contexte în care se discută
principii morale (qarob şi saken exprimă doar proximitatea
geografică sau fizică). Dintre pasajele în care termenul rea’ este
definit în context (de ex. se referă la anumite persoane), există numai trei
cazuri (1 Samuel 15:28; 28:17; 2 Samuel 12:11) în care nu poate fi tradus
„prieten" şi toate acestea pot primi o interpretare ironică. Prin urmare,
fie că termenul este folosit în sens precis şi înseamnă un om care a acţionat -
sau, în mod surprinzător, care nu a acţionat (Psalmul 38:11) - într-un mod
adecvat, adică un „prieten"- fie că este folosit în sens nedefinit cu
privire la oameni faţă de care este de aşteptat o comportare adecvată. Termenul
rea’ este întâlnit adesea în texte paralele cu "ah, „frate" şi
Biblia foloseşte această dihotomie pentru a dezvolta o serie de sensuri.
Astfel, o rudenie este prezentată în contrast cu o altă rudenie dinţi un clan,
un evreu este contrastat cu un ne-evreu şi, în fine, un credincios cu un
necredincios.
Este important să-i iubim pe cei faţă de care avem o
obligaţie naturală sau legală, dar este la fel de important să-i iubim pe cei
cu care avem numai contacte întâmplătoare: ideile distincte de hesed şi ’ahaba
(dragoste prin „legământ" şi dragoste „electivă" - cf. N. H. Snaith, Distinctive
Ideas of the Old Testament, 1944, p. 94-95) se îmbină în NT în dragostea agape;
care i se cere creştinului să o aibă faţă de cei din biserică şi faţă de cei
din afara ei. Biblia ne învaţă lucrul acesta în următoarele moduri:
1. Biblia îi laudă pe cei care au avut o
purtare exemplară faţă de oameni pe care ar fi fost de aşteptat să-i urască:
vezi în special felul în care Rahav i-a tratat pe spioni (Iosua 2:1); refuzul
lui Rut de a o părăsi pe soacra sa, deşi era dezlegată de orice obligaţie în
urma morţii soţului ei (întreaga povestire este deosebit de instructivă în
sensul acesta şi poate că nu este întâmplâtor că „Rut" este un substantiv
abstract derivat de la aceeaşi rădăcină cu rea’); grija văduvei pentru
Ilie (într-o comparaţie subînţeleasă cu păsările necurate (1 Împăraţi 17:6)
care l-au hrănit; Sarepta se afla în teritoriul Sidonului, de unde provenea
Izabela).
2. Biblia mustră independenţa mândră a
evreului (cf. Amos 2:6 ş.urm.; Isaia 1:17; Iona passim; Iov 12:2).
3. În pilda Samariteanului milostiv este
dat un exemplu clar de învăţătură biblică în care se combină 1 şi 2. La
întrebarea: „Cine este aproapele meu?" Isus a răspuns: „Care dintre
aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între
tâlhari?" (Luca 10:36).
BIBLIOGRAFIE
U. Falkenroth, NIDNTT 1, p. 258 ş.urm.
J.B.J.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu