binecuvântat
BINECUVÂNTAT.
Cuvântul cel mai des întâlnit în VT este baruk. Când este folosit la
adresa lui Dumnezeu are sensul de laudă (Geneza 9:26; 1 Împăraţi 1:48; Psalmul
28:6, etc.), iar când este folosit cu referire la om indică o stare de fericire
(1 Samuel 26:25; 1 Împăraţi 2:45). ‘asere („Cât de fericit!",
Psalmul 1:1) este folosit întotdeauna cu privire la om şi iar echivalentul său
în NT este makarios. Acest ultim cuvânt este folosit în literatura
greacă păgână pentru a descrie starea de fericire şi bunăstare de care se
bucură zeii. În NT cuvântul capătă un conţinut spiritual puternic, aşa cum se
arată în Fericiri (Matei 5:3-11) şi în alte pasaje (Luca 1:45; Ioan 20:29;
Faptele Apostolilor 20:35; Iacov 1:12). Cuvântul pare să conţină de asemenea un
element de felicitare, după cum sugerează o notă din Weymouth‘s New
Testament: „Oamenii care sunt binecuvântaţi s-ar putea să fie de compătimit
în aparenţă, dar dintr-un punct de vedere superior şi ca atare mai adevărat, ei
sunt de invidiat, de felicitat şi de imitat". Termenul eulogetos
este folosit numai cu referire la Cristos şi la Dumnezeu (Romani 9:5; Efeseni
1:3).
BIBLIOGRAFIE
J. Pedersen, Israel: Its Life and Culture, 1926, TDOT
1, p., 445-448; TDNT 4, p. 362-370; NIDNTT 1, p. 215-217.
W.W.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu