Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Dibon


DIBON.

1. O localitate din Iuda, ocupată după exil (Neemia 11:25) dar care nu mai poate fi identificată în zilele noastre.

2. Dibon (ebr. dibon) din Moab, pe locul unde se află în prezent satul Dhiban, la E de Marea Moartă şi la 6 km de râul Arnon. Cetatea este menţionată de Ramses II care a pretins că a cucerit-o (K. A. Kitchen, JEA 50, 1964, p. 63-70). La început a aparţinut Moabului, dar în vremurile preisraelite a fost cucerită de Sihon, regele amoriţilor (Numeri 21:26). Israeliţii au cucerit-o în perioada Exodului (Numeri 21:30) şi a fost dată triburilor lui Ruben şi Gad (Numeri 32:2-3). Totuşi, Gad a construit Dibonul (Numeri 32:34) şi de aceea este numit Dibon-Gad (Numeri 33:45), deşi în Iosua 13:15 ş.urm. se spune că aparţine lui Ruben. Probabil că este unul dintre locurile de popas în călătoria Exodului şi este menţionat în Numeri 33:45-46. Mai târziu Israel a pierdut această cetate, a fost recucerită de Omri şi apoi a fost cucerită de Meşa, regele Moabului, care vorbeşte despre ea în *Piatra Moabită, rândurile 21 şi 28. Isaia şi Ieremia au cunoscut-o ca o cetate moabită (Isaia 15:2; Ieremia 48:18, 22).

Excavaţii arheologice au fost efectuate de Şcoala Americană de Cercetări Orientale în 1950-1955 în colţurile de SE, NV şi NE ale movilei. Există oarecare dovezi despre ocuparea localităţii în Epoca Veche a Bronzului, câteva nivele pe patul de piatră, un zid şi vase de lut din Epoca Veche a Bronzului III. Ocuparea de către moabiţi datează din Epoca Fierului I şi este reprezentată de câteva clădiri mari. În colţul de SE există rămăşiţe din Epoca Fierului II, care se extind de la jumătatea secolului al 9-lea până la distrugerea cetăţii de către Nebucadneţar în 582 î.Cr. Aici se afla o reşedinţă regală, construită probabil de Meşa. Rămăşiţele mai târzii provin din perioada Nabataenilor, din cea Bizantină şi arabă.

BIBLIOGRAFIE
F. M. Abel, Géographie de la Palestine, 2, 1937, p. 304-305; N. Glueck, Exploration in Eastern Palestine, 3, AASOR 18-19, 1937-1938, p. 115, 224 ş.urm.; W. H. Morton, BASOR 140, 1955, p. 5 ş.urm.; R. E. Murphy, BASOR 125, 1952, p. 20-23; W. L. Reid, BASOR 146, 1957, p. 6-10; A. D. Tushingham, BASOR 133, 1954, p. 6-26; 138, 1955, p. 29-34; AASOR 40, 1972; F. V. Winnett, BASOR 125, 1952; idem. şi W. L. Reid, AASOR 36-37, 1961.

J.A.T.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: