Dibon
DIBON.
1. O localitate din Iuda, ocupată după
exil (Neemia 11:25) dar care nu mai poate fi identificată în zilele noastre.
2. Dibon (ebr. dibon) din Moab, pe
locul unde se află în prezent satul Dhiban, la E de Marea Moartă şi la 6 km de
râul Arnon. Cetatea este menţionată de Ramses II care a pretins că a cucerit-o
(K. A. Kitchen, JEA 50, 1964, p. 63-70). La început a aparţinut Moabului, dar
în vremurile preisraelite a fost cucerită de Sihon, regele amoriţilor (Numeri
21:26). Israeliţii au cucerit-o în perioada Exodului (Numeri 21:30) şi a fost
dată triburilor lui Ruben şi Gad (Numeri 32:2-3). Totuşi, Gad a construit
Dibonul (Numeri 32:34) şi de aceea este numit Dibon-Gad (Numeri 33:45), deşi în
Iosua 13:15 ş.urm. se spune că aparţine lui Ruben. Probabil că este unul dintre
locurile de popas în călătoria Exodului şi este menţionat în Numeri 33:45-46.
Mai târziu Israel a pierdut această cetate, a fost recucerită de Omri şi apoi a
fost cucerită de Meşa, regele Moabului, care vorbeşte despre ea în *Piatra
Moabită, rândurile 21 şi 28. Isaia şi Ieremia au cunoscut-o ca o cetate moabită
(Isaia 15:2; Ieremia 48:18, 22).
Excavaţii arheologice au fost efectuate de Şcoala Americană
de Cercetări Orientale în 1950-1955 în colţurile de SE, NV şi NE ale movilei.
Există oarecare dovezi despre ocuparea localităţii în Epoca Veche a Bronzului,
câteva nivele pe patul de piatră, un zid şi vase de lut din Epoca Veche a
Bronzului III. Ocuparea de către moabiţi datează din Epoca Fierului I şi este
reprezentată de câteva clădiri mari. În colţul de SE există rămăşiţe din Epoca
Fierului II, care se extind de la jumătatea secolului al 9-lea până la
distrugerea cetăţii de către Nebucadneţar în 582 î.Cr. Aici se afla o reşedinţă
regală, construită probabil de Meşa. Rămăşiţele mai târzii provin din perioada
Nabataenilor, din cea Bizantină şi arabă.
BIBLIOGRAFIE
F. M. Abel, Géographie de la Palestine, 2, 1937, p.
304-305; N. Glueck, Exploration in Eastern Palestine, 3, AASOR 18-19,
1937-1938, p. 115, 224 ş.urm.; W. H. Morton, BASOR 140, 1955, p. 5 ş.urm.; R.
E. Murphy, BASOR 125, 1952, p. 20-23; W. L. Reid, BASOR 146, 1957, p. 6-10; A.
D. Tushingham, BASOR 133, 1954, p. 6-26; 138, 1955, p. 29-34; AASOR 40, 1972;
F. V. Winnett, BASOR 125, 1952; idem. şi W. L. Reid, AASOR 36-37, 1961.
J.A.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu