Rusalii
RUSALII. În Levitic 23:16 Septuaginta
foloseşte pentekonta hemeras pentru termenul ebraic hamissim yom,
„cincizeci de zile", referindu-se la numărul de zile de la oferirea
snopului de orz la începutul Paştelor. În ziua a 50-a avea loc Sărbătoarea
Rusaliilor. Deoarece acel interval de timp este de 7 săptămâni, sărbătoarea s-a
numit hag sabu’ot, „sărbătoarea săptămânilor" (Exod 34:22;
Deuteronom 16:10). Ea marchează încheierea recoltei orzului, care începuse odată
cu începerea seceratului grâului (Deuteronom 16:9), şi când orzul a fost
legănat în „dimineaţa de după Sabat" (Levitic 23:11). Este de asemenea
numită hag haqqasir, „sărbătoarea recoltei", şi yom habbikkurim,
„ziua primelor roade" (Exod 23:16; Numeri 28:26). Sărbătoarea nu este
limitată la vremurile din Pentateuh, ci păstrarea ei este indicată şi în zilele
lui Solomon (2 Cronici 8:13), ca şi a doua dintre cele trei sărbători anuale
(vezi Deuteronom 16:16).
Sărbătoarea a fost proclamată ca şi o „convocaţie
sfântă" în care nu trebuia făcută nici o muncă de slujire, şi în care
fiecare Israelit de parte bărbătească trebuia să apară în sanctuar (Levitic
23:21). Erau aduse din locuinţele lor două pâini coapte cu aluat din floarea
făinii nouă înaintea Domnului de către preot, împreună cu jertfele de animale
pentru ispăşirea păcatelor şi pentru împăciuire (Levitic 23:17-20). Ca şi o zi
a bucuriei (Deuteronom 16:16) este evident că în această zi israeliţii devotaţi
îşi exprimau mulţumirea pentru binecuvântările în recoltă şi erau într-o
atitudine de frică şi temere de Dumnezeu (Ieremia 5:24). Însă mulţumirea şi
frica erau sentimente ale unui popor răscumpărat, pentru că serviciul nu putea
fi efectuat fără daruri de ispăşire şi de pace, şi era, în plus, o amintire a
eliberării lor din robia Egiptului (Deuteronom 16:12) ca şi popor al
legământului lui Dumnezeu (Levitic 23:22). Baza de acceptare a jertfelor
presupune înlăturarea păcatului şi împăcarea cu Dumnezeu.
În perioada intertestamentală şi mai târziu,
Rusaliile au fost privite ca şi aniversarea primirii poruncilor de pe muntele
Sinai (Jubilee 1:1 cu 6:17; TB, Pesahim 68b; Midrash, Tanhuma
26c). Saducheii sărbătoreau această zi în a 50-a zi de la duminica de după
Paşte (luând „Sabatul" din Levitic 23:15 ca referindu-se la Sabatul
săptămânal); calculul lor a reglementat respectarea publică a acestei sărbători
cât timp a existat Templul, şi biserica este astfel justificată în comemorarea
primelor Rusalii creştine într-o duminică (Duminica de Rusalii). Fariseii, cu toate
acestea, au interpretat „Sabatul" din Levitic 23:15 ca şi Sărbătoarea
Pâinii Nedospite (vezi Levitic 23:7), şi calculul lor a devenit normativ în
iudaism după anul 70 d.Cr., astfel încât în calendarul ebraic Rusaliile cad
acum în diverse zile din săptămână.
În Noul Testament există trei referinţe la Rusalii:
(1) Faptele Apostolilor 2:1 (în greacă ten hemeran tes pentekostes). În
această zi, după învierea şi înălţarea lui Cristos (cca. 30 d.Cr.), ucenicii
erau adunaţi într-o casă din Ierusalim, şi au fost binecuvintaţi cu semne din
cer. Duhul Sfânt a coborât peste ei, o nouă viaţă, putere şi binecuvântare s-a
manifestat pe care Petru le-a explicat-o ca fiind împlinirea prorociei lui
Ioel. (2) Faptele Apostolilor 20:16. Pavel a fost hotărât să nu petreacă timp
în Asia şi s-a grăbit să ajungă în Ierusalim la timp pentru Rusalii (57 d.Cr.).
(3) 1 Corinteni 16:8. Pavel intenţiona să stea la Efes până la Rusalii (54 sau
55 d.Cr.), pentru că i se deschise o uşă efectivă în lucrare.
BIBLIOGRAFIE
Mishnah, Menahot 10.3; Tosefta, Menahot
10.23,528; TB, Menahot 65a; L. Finkelstein, The Pharisees, 1946,
p. 115 ş.urm.
D.F.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu