sceptru
SCEPTRU. (În ebr. sebet, sarebit;
gr. rhabdos). Un băţ sau *toiag adesea foarte ornamentat care
simbolizează suveranitatea sau autoritatea personală, de obicei a regilor,
împăraţilor, însă acelaşi cuvânt este folosit şi cu referire la toiagul slujbei
altora (Geneza 38:18; Levitic 27:32; Psalmul 23:4: Mica 7:14; Isaia 28:27). Termenul
sarebit (acad. sabittu) este folosit numai cu referire la
sceptrul conducătorilor persani (Estera 4:11; 5:2; 8:4).
Termenul sebet este folosit referitor la
sceptrul conducătorilor Egiptului (Zaharia 10:11), ai statului aramaic Bit
Adini (Amos 1:5), ai Aşcalonului (Amos 1:8), Babilonului (Isaia 14:5) şi al
conducătorilor Israelului (Ezechiel 19:11,14). În Geneza 49:10 şi în Numeri
24:14 termenul se referă la viitorii conducători ai Egiptului. Ambele pasaje au
dobândit o semnificaţie mesianică. Acelaşi cuvânt apare în Psalmul 45:6, un
verset care a fost folosit în NT pentru a-L descrie pe Cristos ca Fiu (Evrei
1:8) a cărui toiag de domnie este un toiag de dreptate. Trestia pusă în mâna
Domnului (Matei 27:29) a fost un simbol al suveranităţii, folosit batjocoritor.
J.A.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu