Siria, sirienii
SIRIA, SIRIENII.
1. În VT. engl. cuvântul îi denotă
pur şi simplu pe *aramei.
2. Entitatea geografică Siria este
mărginită de către Mt. Taurus în N, de cursul vestic al râului Eufrat şi de
către marginea deşertului Arabic , de acolo şi până la Marea Moartă în E, Marea
Mediterană la V şi istmul Sinai la sudul extrem (R. Dussaud, Topographie
Historique de la Syrie Antique et Médiévale, 1927, p. 1-2 etc; vezi
lucrarea lui în general).
3. „Siria" este un termen gr.;
Nöldeke a derivă din Assyrios, "Asiria(n)" şi această sugestie
este foarte discutabilă. Cf. F. Rosenthal, Die Aramaistische Forschung,
1939, p. 3, n.1.
4. Din punct de vedere istoric,
Siria antică a existat ca şi unicate politică numai în timpul perioadei
monarhiei elenistice seleucide, fondată de către Seleucus 1 (312-218 î.Cr.),
care a guvernat peste un teritoriu ce se întindea din E Asiei Mici şi din N
Siriei, prin Babilon, în Persia până la graniţa cu India; în 198 î.Cr. Întreaga
„Sirie" aparţinea de această împărăţie atunci când Antioh III a câştigat
în cele din urmă Palestina de la Ptolomeu V al Egiptului. Dar din 129 î.Cr., o
dată cu moartea lui Antioh VII, tot ceea ce se găsea la E de Eufrat a fost
pierdut şi Seleucizii au păstrat doar Siria. După aceea, certurile dinastice
interne au dezbinat statul care se micşora mereu până când Pompei a anexat
regiunea la Roma în 64 î.Cr. Siria, aşa cum este definită la 2., a
reprezentat provincia romană a Siriei, cu care Cilicia era strâns asociată
(Iudea fiind separată din 70 d.Cr.). *ANTIOHIA (Siriei); *ANTIOHUS, *UGARIT
etc. vezi şi CAH.
K.A.K.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu