Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

temelie


TEMELIE.

I. În Vechiul Testament

Termenul ebr. yasad şi termenii compuşi înseamnă „a fixa ferm, a întemeia" şi de aceea este folosit atât în sens literal cât şi metaforic pentru toate tipurile de temelii, fie că sunt clădiri (Iov 4:19) şi obiecte cum sunt altarele (Exod 29:12) sau pământul (Psalmul 24:2; Isaia 24:18), lumea locuită (Psalmul 18:15) şi bolta cerurilor (Amos 9:6). În felul acesta este descris Israelul (Isaia 54:11), Sionul (Isaia 14:32) şi cel neprihănit (Proverbe 10:25).

„Punerea" temeliilor (Isaia 28:16), în special pentru un templu (1 Împăraţi 6:37; Ezra 5:16) a fost prilejul pentru un ritual religios. Totuşi, nu există nici o dovadă că ar fi fost folosite sacrificii umane (sau „pragul legământului"). Moartea fiilor lui Hiel (1 Împăraţi 16:34) la reconstruirea Ierihonului a fost interpretată ca o pedeapsă (Iosua 6:26) şi nu ca o jertfă. Alegerea şi pregătirea erau importante şi uneori temeliile erau puse pe stâncă sau pe nisip. De obicei locul era nivelat prin umplere cu un meterez de piatră care să sprijine întreaga structură sau numai colţurile. Temeliile Templului lui Solomon au constat din blocuri mari de piatră scumpă tăiată (1 Împăraţi 5:17; 6:37; 7:10; cf. 1 Cronici 22:2). S-a sugerat că sunt menţionate diferite părţi ale temeliei Templului al doilea; faptul că a fost construit un meterez (aram. ‘ussa; akkad. ‘ussu, Ezra 5:16) pentru a reţine platforma temeliei (temenos; acad. timenu); mai târziu cei care s-au întors din Exil au umplut aceasta cu pământ şi au pus din nou temelia pe ea (Ezra 3:10; Zaharia 4:9), dar nu există nici o dovadă arheologică sau lingvistică în sprijinul acestei teorii. Temeliile sunt adesea singurele vestigii *arhitectonice care au rămas până în zilele noastre.

„Poarta temeliei" din Ierusalim (2 Cronici 23:5) se poate să fie Poarta Cailor sau „Poarta lui Sur"- „măsura temeliei" (musada, Isaia 30:32, în rom. „nuiaua hotărâtă") este probabil „nuiaua pedepsei".

BIBLIOGRAFIE
R. S. Ellis, Foundation-Deposits in Ancient Mesopotamia, 1968; G. Turner, Iraq 32, 1970 p. 69-71.

II. În Noul Testament

Două cuvinte greceşti sunt traduse „temelie".

1. katabole, „turnare sau punere". Toate cele zece cazuri unde apare acest cuvânt sunt asociate cu expresia „întemeierea lumii" (de ex. Matei 13:35; Luca 11:50).

2. themelios, „ceva aşezat", apare de şaisprezece ori. În general acest cuvânt este întâlnit într-un sens figurat, dar este folosit în sens literal când se referă la omul înţelept care pune temelia casei sale pe stâncă (Luca 6:48). Cristos este descris ca şi Temelia Bisericii, adică, adevărata şi singura bază pentru mântuirea noastră (1 Corinteni 3:11). El este *Piatra din Capul Unghiului, iar apostolii, cărora le-a fost încredinţată Evanghelia Lui ca să o răspândească sunt numiţi temelia pe care sunt zidiţi creştinii (Efeseni 2:20; cf. Apocalipsa 21:14, 19). „Temelie" este un termen folosit şi cu privire la lucrarea cuiva (Romani 15:20; 1 Corinteni 3:10) şi referitor la siguranţa pecetei lui Dumnezeu (2 Timotei 2:19). Principiile fundamentale ale adevărului divin sunt o temelie pe care ne putem baza (Evrei 6:1-2).

Cuvântul este folosit într-o formă puţin diferită când Timotei este instruit să-i îndemne pe cei care „sunt bogaţi în lumea aceasta" să pună o temelie bună (1 Timotei 6:19; cf. Evrei 11:10; Matei 6:19-20) prin încredinţarea tuturor lucrurior în mâna lui Dumnezeu - poate în contrast cu negustorii efeseni care îşi puneau comorile pământeşti în templul „marii zeiţe Artemis".

BIBLIOGRAFIE
K. L. Schmidt, TDNT 3, p. 63 ş.urm.; H. H. Esser, NIDNTT 1, p. 376-378; J. Blunck, idem. p. 660-662.

J.D.D.
J.B.Tr.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: