Ezra
EZRA. Potrivit cu
relatarea din Ezra 7, Ezra a fost trimis la Ierusalim de către Artaxerxe I în
anul 458 î.Cr. Se pare că el a deţinut în Persia poziţia de Ministru secretar
de stat pentru problemele evreilor. Misiunea lui a fost să impună respectarea
uniformă a legii iudaice şi pentru aceasta el a avut autoritatea să numească
funcţionari în statul evreu. Un număr mare de exilaţi au venit cu el şi el a
adus pentru Templu daruri valoroase din partea regelui şi din partea evreilor
exilaţi. Lui i s-a cerut să abordeze problema căsătoriilor mixte şi, după ce a
postit şi s-a rugat, el împreună cu un comitet au întocmit o listă cu cei
vinovaţi şi i-a convins cel puţin pe unii să se despartă de soţiile lor păgâne
(10:19).
După această întâmplare nu mai ştim nimic despre Ezra, însă
îl reîntâlnim când citeşte în public legea, în Neemia 8. Aceasta s-a petrecut
în anul 444 î.Cr. Întrucât el a fost trimis de rege într-o misiune temporară,
probabil că s-a întors şi a prezentat un raport, dar a fost trimis din nou
într-o misiune similară atunci când s-a încheiat construirea zidurilor cetăţii.
În Neemia 12:36 ş.urm., scriitorul acestei cărţi povesteşte că el însuşi a
condus un grup în jurul zidurilor cu ocazia dedicării, iar Ezra a condus
celălalt grup.
Bazându-se în principal pe trei pasaje, mulţi cercetători au
susţinut că Ezra nu a mers la Ierusalim până pe vremea lui Artaxerxe II, adică
în 398 î.Cr., la multă vreme după Neemia.
a. Ezra 9:9 vorbeşte despre un zid al
cetăţii, dar zidul nu a fost construit decât pe vremea lui Neemia. însă Ezra
4:12 arată că un zid oarecare era în curs de construcţie pe vremea lui
Artaxerxe I şi probabil că 4:23 şi Neemia 1:3 se referă la distrugerea acestui
zid. Ezra se bucură în credinţă de lucrarea care a progresat până la acel
punct.
b. Ezra 10:1 vorbeşte despre o adunare
foarte mare în Ierusalim, în timp ce Neemia 7:4 spune că numai câţiva oameni
locuiau în cetate. Dar contextul din Ezra 10 arată că adunarea a fost alcătuită
din oameni din toate împrejurimile Ierusalimului (vezi 10:7), în timp ce Neemia
7 se referă la locuinţele din cetate.
c. Ezra 10:6 vorbeşte despre Iohanan,
fiul lui Eliaşib, ca fiind contemporan cu Ezra. Din Neemia 12:22-23 ştim că
Iohanan a fost nepotul lui Eliaşib, iar din Papirusul Elefantin ştim că Iohanan
a fost mare preot în 408 î.Cr. Dar Iohanan a fost un nume obişnuit şi este
logic să credem că Eliaşib a avut un fiu numit Iohanan, şi un alt fiu, Ioiada
care, la rândul său a avut un fiu, Iohanan, care a devenit mare preot. Ezra
10:6 nu afirmă că Iohanan a fost mare preot în zilele lui Ezra.
Împotriva concepţiei că scriitorul cărţii lui Ezra şi Neemia
a făcut confuzie între Artaxerxe I şi II (lucru pe care-l implică această
teorie despre prioritatea lui Neemia), putem spune că un scriitor din 330 î.Cr.
nu ar fi putut confunda ordinea celor doi bărbaţi. Dacă Ezra a venit cu
adevărat în 398 î.Cr., câţiva dintre contemporanii scriitorului şi-ar fi adus
aminte de el, şi mulţi ar fi aflat despre el de la părinţii lor; dar nimeni nu
şi-ar fi amintit de Neemia. Astfel, scriitorul nu ar fi putut să-l pună din
greşeală pe Ezra înainte de Neemia şi nimeni nu a sugerat vreun motiv pentru a
face lucrul acesta în mod deliberat, (Vezi J. Stafford Wright, The Date of
Ezra’s Coming to Jerusalem, 1958; H. H. Rowley, „The Chronological Order of
Ezra and Nehemiah", în The Servant of the Lord and Other Essays,
1952, p. 129 ş.urm.)
Trebuie să remarcăm că Ezra a avut o reputaţie bună între
evreii din vremurile post-exilice. În 2 Esdras 14 ni se spune că el ar fi fost
inspirat de Dumnezeu să scrie din nou Legea, care fusese distrusă în timpul
Exilului, precum şi o serie de alte cărţi. Vezi de asemenea articolul următor.
BIBLIOGRAFIE
H. H. Schaeder, Esra der Schreiber, 1930; W. F.
Albright, „The Date and Personality of the Chronicler", JBL 40, 1921, p.
104 ş.urm.
J.S.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu