fântână (2)
FÂNTÂNĂ (2).
1. Un puţ artificial săpat pentru a
ajunge la ape subterane sau pentru percolare şi colectare (ebr. be’er; arab bir; gr. phrear),
spre deosebire de izvor (ebr. şi arab. ‘ayin; gr. pege), care
este un produs al naturii. Confuzia dintre termeni în unele traduceri (VA) se
datorează unei confuzii similare existente între termenii corespunzători în
sec. al 17-lea. Textele ebr. şi cel gr. sunt lipsite de ambiguitate.
2. Un puţ artificial săpat pentru a
ajunge la un izvor subteran - în cazul acesta termenii „fântână" şi
„izvor" pot fi folosiţi ca termeni echivalenţi. Putem face o presupunere
raţională că fântână din care a scos Rebeca apă (Geneza 24) a fost de acest tip
- la fel ca şi fântâna lui Iacov de la Sihem , unde S-a întâlnit Isus cu femeia
samariteancă (Ioan 4). Această posibilitate ar putea da o explicaţie
satisfăcătoare pentru folosirea alternativă a cuvintelor în cele două capitole.
3. O *cisternă sau o groapă, mare sau
mică, publică sau privată, folosită pentru colectarea apei de ploaie: ebr. bor;
gr. lakkos. Fântână de la Betleem (1 Cronici 11:17-18) probabil că era
de genul acesta.
4. Un puţ, uscat sau cu lut noroios,
folosit ca închisoare; este descris cu acelaşi cuvânt ebr. (Geneza 37:24;
Psalmul 40:2; Ieremia 38:6, etc.). Lauda cântată fântânii apei vieţii în
cântece populare poate fi observată în Numeri 21:17-18.
În zonele aride din Orient *apa poate deveni la fel de
preţioasă ca şi aurul. Fântânile erau, şi continuă să fie, subiectul unor
dispute acerbe şi chiar al unor lupte (cf. Geneza 21:25, etc.). Ele au devenit
ereditare şi erau exploatate de monopoluri umane încă dintr-o perioadă timpurie.
R.A.S.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu