şarpele de aramă
ŞARPELE DE ARAMĂ. La graniţele
Edomului, israeliţii rebeli au suferit muşcăturile fatale ale şerpilor veninoşi
ca o pedeapsă şi l-au rugat pe Moise să mijlocească înaintea lui Dumnezeu
pentru ei, pentru a-i scăpa de şerpi. Atunci Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să
facă o statuie de bronz (vers. Cornilescu şi vers. Galaction „de aramă"
n.ed.) în formă de şarpe şi să o înalţe pe un stâlp, astfel încât, oricine este
muşcat de vreun şarpe trebuie numai să se uite la acea statuie şi va trăi (Numeri
21:4-9; 1 Corinteni 10:9, 11). Prin aceste mijloace, Dumnezeu le-a acordat
scăparea şi a reînnoit lecţia de dependenţă faţă de El atât pentru eliberarea
din acea situaţie cât şi pentru eliberare, în principiu. Peste secole, în
timpul distrugerii obiectelor şi obiceiurilor de idolatrie, regele Ezechia al
lui Iuda a distrus şarpele de aramă pentru că oamenii l-au prefăcut într-un
idol arzând tămâie înaintea lui (2 Împăraţi 18:4). Fraza următoare wayyiqra’
lo nehustan poate însemna ori „el (= Ezechia) l-a numit Nehuştan" (cu
alte cuvinte „numai puţină aramă", sau „a fost numit Nehuştan" (adică
de către oamenii din vechime). În orice caz este un joc de cuvinte al expresiei
nehays-nehoset, „şarpe de aramă", două cuvinte care au o pronunţie
foarte similară în ebr.. Semnificaţia şerpilor în ţinututrile păgâne învecinate
a făcut ca acţiunea lui Ezechia să fie foarte imperativă (cf. *ŞARPE, sfârşitul
secţiunii II. d.; vezi de asemenea H.H. Rowley, „Zadok and
Nehushtan", JBL 58, 1939, p. 113 ş.urm.). Un şarpe de aramă a fost găsit
la Ghezer, 2, 1912, p. 398-399 şi fig.; sau I. Benzinger, Hebräische
Archäologie, 1927, p. 327, fig. 418), un şarpe standard la Haţor, şi un
şarpe din cupru aurit dintr-un altar de la Tirana (B. Rothenberg, Timna,
Valley of the Biblical Copper Mines, 1972, p. 152, 183-184, pg. XIX-XX).
Când a vorbit despre răstignirea Sa care avea să
urmeze, Isus Cristos a folosit incidentul cu şarpele, care a fost înălţat
pentru ca oamenii să se uite cu credinţă şi să aibă viaţă, pentru a ilustra
semnificaţia acelui eveniment care avea să vină. Cei ce-şi vor pune credinţa în
El, îşi vor aduce păcatele la cruce, vor avea viaţa veşnică (Ioan 3:14).
K.A.K.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu