Şeba (2)
ŞEBA.
1. Fiu al lui Cuş, clasificat după
Ham (Geneza 10:7; 1 Cronici 1:9).
2. Ţinut şi popor în sudul Arabiei,
după câte se pare strâns legate de ţinutul şi poporul din *Seba; de fapt se
susţine că seba’ (Seba) şi śeba’ (Şeba) sunt pur şi simplu cele 2
forme în araba veche şi în ebraică ale aceluiaşi nume de popor, şi anume,
renumita împărăţie din Şeba. Într-un psalm (72:10) dedicat lui Solomon,
acestuia fi sunt promise daruri de la „împăraţii Şebei şi Sebei" (în vers.
Cornilescu Sebei şi Sabei, n.ed.). În prorocia lui Isaia, preţul de
răscumpărare al Israelului ar cuprinde bogăţiile din Egipt, Etiopia (Cuş) şi
Seba (în versiunea Cornilescu „Saba"; n.tr.) (Isaia 43:3), şi sabeenii cei
înalţi urmau să-L recunoască pe Dumnezeul lui Israel (Isaia 45:14), ceea ce s-a
împlinit pentru prima dată în cadrul răspândirii largi a iudaismului şi a
primului impact al creştinismului în timpul primelor cinci secole d.Cr. Este
foarte posibil ca asocierea strânsă a Sebei/Şebei cu Africa (Egipt şi Cuş) să
reflecte legăturile peste Marea Roşie dintre sudul Arabiei şi Africa, începând
din secolul al 10-lea î.Cr.; pentru indicaţii limitate în acest sens, vezi W.
F. Albright, BASOR 128, 1952, p. 45 cu nn. 26-27. Strabo (16. 4. 8-10)
menţionează un oraş Sabai şi un port Saba pe coasta de vest, sau a Mării Roşii,
a Arabiei.
K.A.K.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu