ură
URĂ.
I. În Vechiul Testament
Ura dintre fraţi (Geneza 27:41; 37:4 ş.urm., 8; 2
Samuel 13:22) sau dintre israeliţi (Psalmul 55:12 ş.urm.; Proverbe 14:20) este
condamnată (Levitic 19:17). Deuteronom 4:42; 19:4, 6, 11 şi Iosua 20:5 fac distincţie
între omorârea accidentală sau intenţionată a unui om. Dragostea sexuală (2
Samuel 13:15; Deuteronom 22:13-16; 24:3; cf. Judecători 14:16, vezi III.,
mai jos) se poate transforma în ură. Duşmănia personală este îmblânzită uneori
de îndurare (Exod 23:5; Iov 31:29), dar duşmanii lui Israel (2 Samuel 22:41;
Psalmul 129:5; Ezechiel 23:28) sau ai celor neprihăniţi (Psalmul 34:21;
Proverbe 29:10) sunt şi duşmani ai lui Dumnezeu (Numeri 10:35; cf. Exod 20:5;
Deuteronom 5:9; 7:10). Dumnezeu urăşte răul (Proverbe 6:16; Amos 6:8) şi pe cei
care fac răul (Deuteronom 32:41): tot aşa trebuie să facă şi oamenii
neprihăniţi (Psalmul 101:3; 139:21 ş.urm.; 119:104,113). Dumnezeu urăşte
idolatria (Deuteronom 12:31; 16:22), nedreptatea (Isaia 61:8), închinarea care
nu este consecventă cu conduita (Isaia 1:14) şi chiar Israelul păcătos (Osea
9:15; cf. Ieremia 12:8).
II. În Noul Testament
Tatăl (Ioan 15:24), Isus (Ioan 7:7; 15:18, 24
ş.urm.) şi toţi creştinii (Marcu 13:13; Luca 6:22; Ioan 15:18-20; 17:14; 1 Ioan
3:13) sunt urâţi de lume; dar credincioşii nu trebuie să urască nici pe fraţii
lor de credinţă (1 Ioan 4:20), nici pe duşmanii lor (Matei 5:43 ş.urm.). Urârea
răului (Evrei 1:9 = Psalmul 45:7; Apocalipsa 2:6; cf. Marcu 3:5) dar nu şi a
persoanelor, este atribuită lui Cristos. (*MÂNIE.)
III. Contrastul cu dragostea
„Ura" ca opus al „dragostei" în Geneza
29:31, 33 (cf. 30, „a iubit... mai mult"); Deuteronom 21:15-17; Matei 6:24
= Luca 16:13, implică o alegere sau o preferinţă faţă de o persoană şi nu o ură
activă faţă de cel care nu este ales sau preferat. Vezi Maleahi 1:2 ş.urm. =
Romani 9:13 cu privire la alegerea lui Israel de către Dumnezeu; Luca 14:26
(cf. Matei 10:37, „iubeşte mai mult"); Ioan 12:25, cu privire la cerinţele
supreme ale uceniciei.
BIBLIOGRAFIE
J. Denney, ExpT 21, 1909-10, p. 41 ş.urm.; W.
Foerster, TDNT 2, p. 811-816; O. Michel, TDNT 4, p. 683-694; H. Bietenhard, H.
Seebass, NIDNTT 1, p. 553-557.
P. E.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu