O, poate mâine...
O, poate mâine vom pleca
spre-acele zări senine...
Şi ce-am putut aici lucra?
Ce dragoste? Cât bine?
În urma vieţii lui Isus,
stă turmă lângă turmă!
Dar noi cu ce vom merge sus?
Şi ce lăsăm în urmă?
Isus ne-a dat un Ghetsimani!
O Golgotă! Un nume
ce timp de două mii de ani
a-mbogăţit o lume!
Cuvântul care ni l-a spus
mereu în inimi scurmă.
Dar noi cu ce vom merge sus?
Şi ce lăsăm în urmă?
Cu fiecare strop de plâns,
cu fiecare rană,
Isus veştmânt de har ne-a strâns
şi aur de coroană.
O primăvară m-a adus
ce-n veci nu se mai curmă!
Dar noi cu ce vom merge sus?
Şi ce lăsăm în urmă?
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu