ambasador
AMBASADOR (în
ebr. mal’ak „mesager"- luş, „traducător"; şir,
„a merge"). Termen folosit pentru a descrie delegaţii trimişi la un alt
popor în ocazii speciale, de ex. pentru a felicita (1 Împăraţi 5:1; 2 Samuel
8:10), pentru a cere o favoare (Numeri 20:14), pentru a stabili o alianţă
(Iosua 9:4), sau pentru a protesta pentru o nedreptate (Judecători 11:12).
Fiind de obicei oameni de rang înalt, ambasadorii au ajuns să fie mai des
întâlniţi după ce Israelul a stabilit relaţii cu Siria, Babilonul, etc. Ei nu
reprezentau persoana suveranului lor şi, în general, nu aveau autoritatea să
negocieze (vezi însă 2 Împăraţi 18:17 -19:8). Cu toate acestea, ei erau trataţi
cu respect şi singura împrejurare descrisă în Biblie în care au fost maltrataţi
a avut ca urmare o pedeapsă aspră (2 Samuel 10:2-5). Cuvântul (gr. presbeuo,
„a fi senior") apare în sens metaforic în NT (2 Corinteni 5:20; Efeseni
6:20), fiind apucat reprezentanţilor lui Cristos care proclamă mesajul
împăcării prin El. Un termen colectiv (în Romani „solie") apare în Luca
14:32.
J.D.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu