amulete
AMULETE. Obiceiul de a
purta obiecte simbolice pentru vrajă sau pentru protecţie de rău era cunoscut
în tot Orientul Apropiat. Asemenea amulete aveau de obicei forma unor ornamente
mici, pietre preţioase, sigilii, mărgele, plăci sau embleme, pe care era scris
uneori un descântec sau o rugăciune . Evreii erau singurii care condamnau
folosirea lor şi Isaia 3:18-23 dă o listă de asemenea bijuterii purtate de
femei. Lista acestora include „cutiile cu mirosuri („cutii pentru suflet")
şi „amulete" (lehasim - un cuvânt care înseamnă „şoaptă", fie
un descântec, fie o vrajă) (Isa, 3:20; cf. Psalmul 58:5; Eclesiastul 10:11;
Ieremia 8:17). Prezenţa amuletelor poate fi dedusă în „pietrele scumpe care
aduc noroc" (vezi Proverbe 17:8), deoarece se credea că majoritatea
pietrelor aveau proprietăţi magice. Astfel, toate pietrele şi inelele folosite
ca *sigilii erau considerate amulete (cf. Ieremia 22:24; Hagai 2:23), la fel ca
majoritatea podoabelor personale cum au fost cele folosite pentru facerea
viţelului de aur (Exod 32:2) sau cele îngropate de Iacov (Geneza 35:4).
Distrugerea şarpelui de aramă făcut de Moise este legată de condamnarea
folosirii farmecelor (vezi Isaia 3:3); şarpele de aramă a fost distrus după ce
a devenit un obiect de închinare superstiţioasă (2 Împăraţi 18:4).
Dovezile arheologice arată folosirea pe scară largă a
podoabelor de forma discului solar sau a unei semiluni răsturnate, un simbol al
zeiţei Iştar-Astarte, purtat de femei sau de animale pentru a le mări
fertilitatea (Judecători 8:21). Figurinele de stil egiptean şi simbolurile de
animale şi fructe (ankh, pentru viaţă, ochi sacru) sunt legate în
general de fertilitate şi protecţie. Fruntariile dintre ochi (ţoţapot, Exod
13:16; Deuteronom 6:8; 11:18) şi ciucurii (şâşât, Numeri 15:38-39) de la
haine erau meniţi să fie o aducere aminte a Legii şi o piedică în calea
superstiţiei şi idolatriei, care sunt condamnate (Exod 13:9; Deuteronom 6:8
ş.urm.; Proverbe 3:3). Aceste şnururi purpurii au fost comparate cu şnururile
albastre şi roşii folosite de hetiţi ca amulete, iar unii au considerat că şi
clopoţeii de la poalele hainei marelui preot aveau un rol similar (Exod 28:33),
la fel cum aveau cele purtate de caii din Asiria (cf. Zaharia 14:20). Iuda
Macabeul a găsit amulete pe trupurile soldaţilor săi morţi (2 Macabei 12:40),
folosite probabil ca *filacterii (grec. phylakterion, „pază"); la
fel au ajuns să fie considerate de evreii de mai târziu şi cutiile mici care
conţineau un sul mic cu un pasaj biblic, prinse pe uşorii uşii (mezuza;
Deuteronom 6:9).
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu