Belial
BELIAL. Sensul acestui
cuvânt este clarificat în general de context: „fiul lui" sau „omul
lui" Belial înseamnă o persoană foarte rea. Cuvântul apare în ebr. în Psalmul
18:4, paralel cu cuvântul „moarte"; de aceea este tradus în rom.
„pieire". În literatura din perioada intertestamentală este sinonim cu
Satan (scris adesea „Beliar"). Derivarea numelui, însă, este obscură.
Textul ebr., cu vocalele masoretice, îl redă beliya’al, şi se pare că
derivă de la beli („fără") şi ya’al. („profit,
valoare"), aşa încât ar însemna „fără valoare"; această posibilitate
este plauzibilă, deşi nu se poate explica modul în care a devenit nume propriu.
O serie de cercetători au cercetat cadrul mitologic, de ex. Baalyam („Domnul
Mării"), dar nici una dintre sugestii nu a fost convingătoare. O a treia
modalitate de abordare este să ignorăm vocalele masoretice şi să derivăm
cuvântul de la verbul ebr. bala’ („a înghiţi"); în cazul acesta numele
ar descrie în principal Şeolul, locuinţa morţilor, ca fiind „Cel ce
înghite" (etimologia cuvântului „infernal" este comparabilă).
Pentru a reda expresiile care conţin termenul ebr. „Belial",
traducerile moderne folosesc cuvinte cum sunt „josnic", „fără
Dumnezeu", „urâciune".
BIBLIOGRAFIE
D. W. Thomas în Biblical and Patristic Studies in Memory
of R. P. Casey 1963, p. 11-19; V. Maag, 7721, 1965, p. 287-299; TDOT.
D.F.P.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu