benedictus
BENEDICTUS.
Prorocia lui Zaharia (Luca 1:68-79), numită astfel după primul cuvânt din
traducerea latină, este una dintre cele şase vedenii (Luca 1:5-25, 26-38;
2:1-20) şi prorocii (Luca 1:46-56; 2:29-35) din naraţiunea lui Luca despre
naşterea şi pruncia Domnului Isus. În prorociile ebraice dezvoltarea
revelaţiilor anterioare sau meditarea asupra lor (cf. Psalmul 105; Mica 4:4;
Zaharia 3:10) este un tipar care se repetă. În NT Apocalipsa lui Ioan este un
mozaic de limbaj şi concepte caracteristice VT. Tot astfel, Benedictus face
aluzie la o serie de pasaje din Psalmi şi din Isaia.
Prima parte a pasajului (Luca 1:68-75), într-un paralelism
specific poeziei ebraice, îl slăveşte pe Dumnezeu pentru izbăvirea mesianică şi
se bucură de rezultatele ei. A doua secţiune (Luca 1:76-79) descrie locul pe
care îl va ocupa Ioan în această lucrare măreaţă a lui Dumnezeu. În Benedicrus
lucrarea lui Mesia este în mod special o izbăvire spirituală. Oare înseamnă
aceasta că ideile lui Zaharia au fost schimbate radical în lumina interpretării
VT prin Cristos şi prin apostolii Săi? Nu neapărat. Deşi masele de evrei îl
priveau pe Mesia ca pe un Răscumpărător politic, rolul Său ca şi Răscumpărător
religios sau preoţesc nu lipsea în iudaism (cf. Test. Judah 21.1-3; Test.
Levi 18. 2 ş.urm.; Test. Simeon 7. 1 ş.urm.; IQS 9.10 ş.urm.; CD 19.
10; 20. 1). Gândul acesta putea ocupa un loc important în gândirea unui preot
evlavios; prin urmare, este în armonie cu personalitatea şi cadrul său ca,
„umplut de Duhul Sfânt", Zaharia să rostească această revelaţie specială. (*BUNAVESTIRE.)
E.E.E
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu