cap
CAP. Capul (ebr. ro’s;
gr. kephale) nu este considerat sediul intelectului ci sursa vieţii
(Matei 14:8,11; Ioan 19:30). Astfel, a înălţa capul înseamnă a da viaţă, în
sens de succes (Judecători 8:28; Psalmul 27:6; Geneza 40:13; vezi jocul de
cuvinte în v. 19), sau a o aştepta de la Dumnezeu (Psalmul 24:7, 9; Luca
21:28). A acoperi capul cu mâna sau cu praf şi cenuşă era un semn de jale
pentru pierderea vieţii (2 Samuel 13:19; Plângerile 2:10). În sens figurat,
poziţia de cap indică superioritate de rang şi autoritate asupra altcuiva
(Judecători 11:11; 2 Samuel 22:44); totuşi, când se vorbeşte despre Cristos ca
şi Cap al Bisericii (Efeseni 5:23; Coloseni 2:19), al oricărui om (1 Corinteni
11:3), al întregului univers (hyper panta, Efeseni 1:22) şi al oricărei
forţe cosmice (Coloseni 2:10), şi când se vorbeşte despre bărbat ca şi cap al
femeii (1 Corinteni 11:3; Efeseni 5:23; cf. Geneza 2:21 ş.urm.), predomină
sensul fundamental de sursă a vieţii şi energiei.
Biserica este trupul lui Cristos şi El este Capul ei
(Efeseni 4:15 ş.urm.): ele sunt inseparabile. În această unitate dintre cap şi
trup, Cristos este Capul şi El conduce creşterea trupului pentru Sine: El nu
este numai sursa fiinţei trupului (1 Corinteni 10:16 ş.urm.) ci şi împlinirea
vieţii lui (Efeseni 4:15 ş.urm.); vezi *PIATRA DIN CAPUL UNGHIULUI. Prin
urmare, a jura credinţă unui alt mediator spiritual, cum se făcea la Colose,
înseamnă a tăia legătura vitală dintre mădulare şi Cristos, Capul, care este
sursa întregii lor existenţe (Coloseni 2:18 ş.urm.).
BIBLIOGRAFIE
F. Foulkes, Ephesians, TNTC, 1963, p. 65 ş.urm., 124,
155 ş.urm.; K. Munzer şi C. Brown, NIDNTT 2, p. 156-163 J H. Schlier, TDNT 3,
p. 673-681; S. Bedale, „The Meaning of kephate in the pauline
Epistles", JTS s.n. 5, 1954, p. 211 ş.urm.
F.H.P.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu