Corneliu
CORNELIU. În
Faptele Apostolilor 10:1 ş.urm. un centurion roman din Cezarea, în Palestina,
un om din categoria acelora dintre Neamuri cunoscuţi ca „oameni temători de
Dumnezeu", datorită ataşamentului lor faţă de practicile religioase
evreieşti cum sunt milostenia şi rugăciunea, lucruri pentru care Corneliu este
menţionat în mod special. Corneliu era un nume obişnuit în lumea romană, încă
de când în anul 82 î.Cr. Publius Cornelius Sula a eliberat 10.000 de sclavi şi
i-a înrolat în propria sa gens Cornelia. Corneliu din Faptele este
menţionat în special deoarece este primul dintre Neamuri convertit la
creştinism. Când el, familia sa şi prietenii săi au ascultat propovăduirea lui
Petru, ei au crezut şi au primit Duhul Sfânt, iar apoi au fost botezaţi la
porunca lui Petru. Importanţa pe care o acordă Luca acestei ocazii este
subliniată prin repetarea relatării (cf. Faptele Apostolilor 11:1-18; 15:7,14).
„Cohorta italiană" din care făcea parte Corneliu era o cohortă auxiliară
de cetăţeni romani şi prezenţa ei în Siria, în secolul 1 d.Cr., este atestată
prin inscripţii.
F.F.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu