Felix
FELIX. Fratele
*libertului Pallas, favoritul lui Claudius, prin a cărui influenţă a fost numit
procurator al Iudeii. Se consideră de obicei că numele lui a fost Antonius
Felix (Tacitus, Hist. 5. 9), dar MS. lui Josephus (Ant. 20.137), la fel ca şi
cel al lui Suidas, îl redă „Claudius Felix", însă această variantă este de
obicei corectată. Totuşi, s-a sugerat că menţionarea într-o inscripţie nouă a
unui procurator numit Claudius trebuie să fie o referire la Felix, deşi numele
de familie nu s-a păstrat (IEJ 16, 1966, p. 259-264). Numele acesta ar indica
faptul că el a fost un libert al lui Claudius însuşi, şi nu un libert al mamei
lui Claudius, Antonia, cum a fost Pallas.
Tacitus (Annale 12. 54) şi Josephus (BJ 2. 247 ş.urm.) sunt
în dezacord şi cu privire la data şi circumstanţele sosirii lui în Palestina:
Tacitus afirmă că Felix a fost în Samaria înainte de judecata procuratorului
Ventidius Cumanus (să fie oare expresia „mulţi ani", în Faptele
Apostolilor 24:10, o confirmare a acestui fapt?), dar în orice caz, se pare că
el a deţinut funcţia de procurator al Iudeii din cca. 52 d.Cr. Neliniştea a
crescut în timpul domniei sale, deoarece „el îşi exercita cu sălbăticie şi
patimă puterile de rege având o fire de sclav" (Tacitus, Hist. 5.9) şi a
fost lipsit complet de milă în zdrobirea opoziţiei. În cca. 55 d.Cr. el a
înfrânt pe urmaşii unui pretendent mesianic de origine egipteană, dar
egipteanul a scăpat (Josephus, BJ 2.261 ş.urm.). Când a izbucnit revolta
menţionată în Faptele Apostolilor 21:27 ş.urm., tribunul Claudius Lisias l-a
confundat la început pe Pavel cu *egipteanul (Faptele Apostolilor 21:38).
După arestarea sa, Pavel a fost mutat la Cezarea, capitala
romană a Palestinei, şi a fost judecat înaintea lui Felix. În naraţiunea care
urmează se remarcă două caracteristici bine documentate ale guvernatorului:
nesocotirea dreptăţii şi avariţia lui. El l-a ţinut pe Pavel în închisoare timp
de 2 ani sperând că îi va plăti o mită substanţială (Faptele Apostolilor
24:26). Întrucât această speranţă nu s-a concretizat, el a amânat judecarea
unui caz în care existau dovezi numeroase despre nevinovăţia celui întemniţat
(23:29) şi atunci când a fost rechemat la Roma, l-a lăsat pe Pavel în
închisoare, ca să facă pe placul evreilor (24:27) sau, potrivit Textului apusean,
ca să facă pe placul soţiei sale *Drusila.
El a fost rechemat de Nero, probabil în anul 59 d.Cr
(*FESTUS) şi numai influenţa lui Pallas l-a salvat de la procesul intentat de
evrei. Nu se ştie nimic despre istoria ulterioară a lui Felix.
E.M.B.G.
C.J.H.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu