Iafet
IAFET (ebr. yepet).
Unul dintre fiii lui Noe, menţionat de obicei ultimul (Geneza 5:32; 6:10; 7:13;
9:18, 23,27; 1 Croinici 1:4), dar urmaşii lui sunt trecuţi primii în Geneza 10
(şi 1 Cronici 1:5-7). El a fost strămoşul mai multor triburi şi popoare, iar
urmaşii lui au avut nume care în vremurile istorice au fost asociate cu
regiunile din N şi V Orientului Mijlociu, în special cu Anatolia şi bazinul
Mării Egee (*TABELUL NAŢIUNILOR). Iafet şi soţia sa au fost între cei opt
oameni care au scăpat din Potop şi într-un incident ulterior el, împreună cu
Sem, a acoperit goliciunea tatălui lor. În declaraţia profetică a lui Noe după
această întâmplare el s-a rugat ca Dumnezeu să lărgească corturile lui Iafet şi
ca ci să locuiască în corturile lui Sem şi să-l aibă pe Canaan ca slujitor
(Geneza 9:27). Mulţi comentatori cred că pronumele el se referă la Dumnezeu şi nu
la Iafet, deşi ambele interpretări sunt posibile.
Dacă acceptăm ultima variantă, s-ar putea ca referirea să
fie făcută la binefacerile Evangheliei care a venit mai întâi la urmaşii lui
Sem, dar apoi s-a întins la popoarele din N. În versetul de mai sus cuvântul
folosit pentru „a lărgi" este yapt, dar probabil că aici avem doar
un joc de cuvinte şi nu este nici o altă legătură cu numele lui Iafet (yepet),
care nu apare în altă parte în Biblie sau în inscripţii antice. Totuşi, unii au
făcut legătura între Iafet şi personajul mitologic grec Iapetos, un fiu
al pământului şi al cerului, care a avut mulţi descendenţi. Numele nu este
grec, aşa încât s-ar putea să fie o formă a numelui biblic.
BIBLIOGRAFIE
P. Dhorme, „Les Peuples issus de Japhet, d’aprés le Chapître
X de la Genése", Syria 13, 1932, p. 28-49; D. J. Wiseman, „Genesis
10: Some Archaeological Considerations", JTVI 87, 1955, p. 14 ş.urm.; D.
Neisman, „The Two Genealogies of Japheth", în H. A. Hoffner (ed.), Orient
& Occident, 1973, p. 119 ş.urm.
T.C.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu