Ioiachim
IOIACHIM (ebr. yehoyaqim,
„Ia(h)w a întărit"; cf. Ioachim, 1 Ezdra 1:37-39). Rege al lui Iuda
(609-598 î.Cr.), un fiu al lui *Iosia şi fratele mai mare al lui *Ioahaz, al
cărui loc l-a luat la porunca lui Neco II, regele Egiptului. Numele lui a fost
schimbat din Eliachim, ca semn de vasalitate. Domnia lui este redată în 2
Împăraţi 23:34-24:6; 2 Cronici 36:4-8, ultimul nume din „cartea Cronicilor
regilor lui Iuda" (2 Împăraţi 24:5). Pentru a plăti egiptenilor tribut
Ioiachim a pus impozite mari pe ţară (2 Împăraţi 23:35). A construit clădiri
regale costisitoare, folosind muncă forţată (Ieremia 22:13-17) şi este descris
ca un domnitor opresiv şi lacom. Decăderea morală din timpul domniei sale este
menţionată de profeţii contemporani Ieremia şi Habacuc. Reformele lui Iosia au
fost uitate în cursul întoarcerii la idolatrie şi al introducerii ritualurilor
egiptene (Ezechiel 8:5-17). Ioiachim a vărsat mult sânge nevinovat (2 Împăraţi
24:4) şi a poruncit omorârea profetului Urie pentru că i s-a opus (Ieremia
26:20-21). S-a opus lui Ieremia (36:26) şi a ars el însuşi sulul de pe care
Iehudi a citit cuvintele profetului pentru el (v. 22). A fost „rău şi nedrept
din fire şi nu a fost respectuos faţă de Dumnezeu, nici nu a fost bun cu
omul" (Josephus, Ant. 10.83), adică, a păşit pe urmele păcatului lui
Manase (2 Împăraţi 24:3).
În anul al 4-lea al lui Ioiachim (605 î.Cr.) Nebucadneţar
i-a înfrânt pe egipteni la *Carchemiş şi a obţinut controlul asupra Palestinei,
până la graniţa egipteană (Ieremia 25:1; 46:2), dar abia în anul următor s-a dus
Ioiachim, împreună cu alţi domnitori, înaintea lui Nebucadneţar pentru a i se
supune ca vasal (Ieremia 36:9-29; Cronica babiloniană). Trei ani mai târziu,
fiind încurajat desigur de înfrângerea babilonienilor de către egipteni în anul
601 î.Cr., dar împotriva sfatului lui Ieremia, Ioiachim s-a răsculat (2
Împăraţi 24:1). La început Nebucadneţar nu a intervenit ci a trimis trupe din
garnizoana babiloniană locală împreună cu sirieni, moabiţi şi amoniţi să atace
Iuda (v. 2). În cele din urmă, cu 3 luni şi 10 zile înainte de căderea
Ierusalmului în mâinile asediatorilor babilonieni, Ioiachim a murit, în vârstă
de 36 de ani (la 6 decembrie 598 î.Cr.). Moartea lui a avut loc în drumul spre
captivitate (2 Cronici 36:6), probabil, ca urmare a instigării lui Nebucadneţar
care, potrivit lui Josephus (Ant. 10. 97), a cerut ca trupul lui să fie aruncat
peste zidul cetăţii, aşa cum a profeţit Ieremia (22:18 ş.urm.). 2 Împăraţi 24:6
păstrează tăcere cu privire la îngroparea lui. Ioiachim a fost succedat de fiul
său Ioiachin.
BIBLIOGRAFIE
D. J. Wiseman, Chronicles of Chaldean Kings, 1956, p.
20-32, 65-75.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu