Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Ioiachin


IOIACHIN (ebr. yehoyakin, „Iahve va întări"; „Ieconia", în 1 Cronici 3:16; cf. Matei 1:11-12; „Conia" în Ieremia 22:24, 28).

Ioiachin a fost numit rege al lui Iuda de către babilonieni, în urma revoltei şi morţii tatălui său Ioiachim (6 decembrie 598 î.Cr.). Domnia lui scurtă, de numai 3 luni şi 10 zile (2 Cronici 36:9; Josephus, Ant. 10.98) este descrisă în 2 Cronici 24:8-6; 2 Cronici 36:9-10. Domnia lui a fost caracterizată ca o domnie rea şi profetul Ieremia a prezis sfârşitul domniei şi al dinastiei sale (Ieremia 22:24-30). Potrivit lui Josephus (Ant. 10. 99) Nebucadneţar şi-a schimbat hotărârea cu privire la numirea lui ca rege şi s-a întors ca să asedieze Ierusalimul luându-l pe regele de 18 ani, împreună cu mama sa Nehuşta, familia sa şi alţi evrei, în robie în Babilon. Acest eveniment istoric faimos este descris în Cronica babiloniană. Cetatea a căzut la 16 martie 597 şi unchiul mai tânăr al lui Ioiachin, Matania (Zedechia) a fost numit succesor (2 Împăraţi 24:17; Ieremia 37:1).

În Babilon Ioiachin a fost tratat ca un prizonier regal. În tăbliţe babiloniene datate între 595 şi 570 î.Cr., este menţionat că el, numit Ya’u-kin a primit porţii la curte, împreună cu cei cinci fii ai săi (E. F. Weidner, Mélanges Syriens offerts a M. Rene Dussaud, 2, 1939, p. 923 ş.urm.; DOTT, p. 84-86). În timp ce era în exil, un administrator, *Eliachim, se poate să fi continuat să îngrijească moşiile sale din Iuda, dacă înţelegem corect inscripţia „Eliachim, slujitorul lui Yawkin" (DOTT, p. 224). Evreii din Babilonia au socotit anii după anii robiei lui Ioiachin (Ezechiel 1:2). După moartea lui Nebucadneţar, succesorul său, Amel-Marduk (*EVIL-MERODAC), a acordat în anul 561 î.Cr. o favoare specială lui Ioiachin şi l-a scos din închisoare, ducându-l la palatul regal (2 Împăraţi 25:27-30; Ieremia 52:31-34). Fiul cel mai mare al lui Ioiachin, Şelatiel, tatăl lui Zorobabel, s-a născut în anul 598. În 1 Cronici 3:18 este menţionat un alt fiu, Şenazar.

BIBLIOGRAFIE
D. J. Wiseman, Chronicles of Chaldaean Kings, 1956, p. 33-35.

D.J.W.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: