latină, limba
LATINĂ (LIMBA). Cuvântul este
menţionat numai de două ori în NT (Luca 23:38; Ioan 19:20). O limbă
indo-europeană; a fost vorbită la început în Roma şi în Latiumul învecinat de
către un grup rasial care a intrat în Italia, probabil dinspre N, înainte de
anul 900 î.Cr. Limba latină a fost limitată la enclava latiană datorită limbii
etrusce de la N şi a limbilor înrudite cu ea la E şi S, limbile oscană şi
umbriană, care au fost aduse o dată cu un val mai târziu de emigranţi, probabil
de dincolo de Marea Adriatică. Limba latină s-a dezvoltat o dată cu Roma, a
devenit a doua limbă din bazinul apusean al Mării Mediterane, a dat naştere la
limbile romanice şi a contribuit cu elemente majore la vocabularul teutonic şi
cel slavon. Cuvinte latine care apar în NT sunt: as, charta, census,
centurio, colonia, custodia, denarius, forum, flagellum, grabbatus, legio,
lenteum, libertini, lolium, praetorium, quadrans, macellum, membrana, modius,
raeda, semi-cinctium, sicarius, speculator, sudarium, taberna, titulus,
zizanium.
E.M.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu