procurator
PROCURATOR. În cadrul
administraţiei Imperiului Roman, cuvântul se referă la un funcţionar din
departamentul de finanţe al unei provincii, dar era folosit şi ca titlu pentru
guvernatorul unei provincii romane de clasa a treia, cum a fost Iudea (în gr. epitropos;
dar în NT, procuratorul Iudeii este descris, de regulă, ca „guvernator",
în gr. hegemon). *Iudea a fost guvernată de procuratori imperiali sau de
prefecţi între anii 6-41 d.Cr. şi 44-66 d.Cr. În NT sunt menţionaţi trei
procuratori: *Pilat din Pont, 26-36 d.Cr. (Matei 27:2, etc.), Antonius *Felix,
52-59 (Faptele Apostolilor 23:24 ş.urm.) şi Porcius *Festus, 59-62 d.Cr.
(Faptele Apostolilor 24:27 ş.urm.). Procuratorii proveneau, în general din
ordinul cavaleresc (Felix, care a fost un libert, era o excepţie). Ei au avut
la dispoziţia lor trupe similare şi răspundeau, în general, de administraţia
militară şi financiară, dar au fost supuşi autorităţii superioare a
guvernatorului (propraetor) Siriei. Reşedinţa procuratorilor a fost
Cezarea. Din inscripţia lui Pilat găsită în Cezarea în 1961, în care el este
numit „prefectul" Iudeii, s-a dedus că înainte de anul 41 d.Cr.,
guvernatorii Iudeii erau numiţi oficial „prefecţi", dar Tacit foloseşte
pentru Pilat titlul de „procurator" (Ann. 15.44).
F.F.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu