Ur din Caldea
UR DIN CALDEEA. Cetatea pe
care au părăsit-o Terah şi Avram pentru a merge în Haran (Geneza 11:28, 31;
15:7; Neemia 9:7). Ştefan a considerat că s-a aflat în Mesopotamia (Faptele
Apostolilor 7:2, 4). O identificare veche a ebr. ‘ur cu Urfa (Edessa),
la 32 km MV de Haran, este improbabilă pe temeiuri filologice, iar Uraâ este
numele mai multor locuri cunoscute în Asia Mică. În plus, o asemenea
identificare ar însemna că Avraam ar fi trebuit să meargă spre E mai înainte de
a porni înspre V, spre Canaan. Aceasta identificare impune ca regiunea
„Caldeea" să fie identificată cu Haldai (o parte din Armenia antică).
*Caldeii erau un popor semitic cunoscut în Babilon cel puţin de la sfârşitul
mileniului al 2-lea î.Cr., dar nu există nici o referire la prezenţa lor în N
Mesopotamiei. LXX a redat „ţara (chora) caldeilor", probabil pentru
că nu cunoşteau localizarea. Totuşi, Eupolemus (cca. 150 î.Cr.) spune că Ur
este o cetate în Babilon numită Camarina („Luna") sau Ouria. Interpretarea
talmudică potrivit căreia Ur este Erec este puţin probabilă întrucât Erec este
menţionat ca cetate separată în Geneza 10:10.
Identificarea general acceptată este cu cetatea
antică Ur (Uri), în prezent Tell el-Muqayyar la 14 km SV de Masiriyeh pe râul Eufrat,
în partea de S a Iraqului. Excavaţiile făcute în acest loc în 1922-1934 de o
echipă combinată de la British Museum şi de la University Museum din
Philadephia, condusă de Sir C. L. Wooley a urmărit istoria acestei zone din
perioara ’Al ’Ubaid (mileniul al 5-lea î.Cr.) până când a fost abandonată, în
jurul anului 300 î.Cr. Au fost făcute multe descoperiri spectaculoase, în
special în cimitirele regale din perioada veche a dinastiei 3 (cca. 2500
î.Cr.). Sub acestea s-a aflat un strat aluvionar care a fost identificat la
început cu potopul din Epopeea lui Ghilgameş
şi cel din Geneza (vezi acum Iraq 26, 1964, p. 65 ş.urm.).
Ruinele templului turn (ziggurat) construit de Ur-Nammu, întemeietorul
prosperei dinastii 3 (cca. 2150-2050 î.Cr.) continuă să domine locul (*BABEL).
Istoria şi economia cetăţii este bine cunoscută din mii de tăbliţe cu
inscripţii şi din numeroase clădiri găsite în acest loc. Zeitatea principală a
fost Nannar (semitic Sin sau Suîen), care era venerat şi în Haran. Mai târziu
cetatea a fost condusă de regii neo-babilonieni (caldei/haldei) ai Babilonului.
BIBLIOGRAFIE
C. L. Wooley, Excavations at Ur, 1954; H. W.
F. Saggs, „Ur of the Chaldees", Iraq 22, 1960; C. J. Gadd,
„Ur", AOTS, 1967, p. 87-101; CAH, 1/2, 1971, p. 595-617; Orientalia
38, 1969, p. 310-348.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu