zeciuială
ZECIUIALĂ. Obiceiul de a
da zeciuială nu îşi are originea în legea mozaică (Geneza 14:17-20), nici nu a
fost specific pentru evrei. A fost practicat şi de alte popoare antice. Există
trei probleme majore pe care trebuie să le examinăm.
1. Din ce li se cerea evreilor să
dea zeciuială? Tora a legiferat că trebuia dată zeciuială din „sămânţa
pământului" (recolte), „roadele pomilor" şi „cirezi şi turme"
(Levitic 27:30-32). Darea zeciuielii din vite trebuia făcută în felul următor:
proprietarul număra animalele când ieşeau la păşune şi fiecare al zecelea
animal era dat lui Dumnezeu. În felul acesta nu exista posibilitatea de a alege
animale inferioare pentru zeciuială din turme sau din cirezi (Luca 27:32
ş.urm.). Dacă un evreu prefera să dăruiască a zecea parte din rodul cerealelor
şi pomilor fructiferi sub forma valorii lor monetare, putea face lucrul acesta,
dar trebuia să adauge în plus o cincime din acea sumă. Nu era permis să
răscumpere în felul acesta zeciuială din turme şi din cirezi (Levitic 27:31,
33).
2. Cui trebuia plătită zeciuială?
Zeciuială trebuia dată leviţilor (Numeri 18:21 ş.urm.). Dar în Evrei 7:5 se
spune că fiii lui Levi „care primesc slujba preoţească" sunt cei care
primesc zeciuială. Această abatere de la Lege poate să se datoreze faptului că
leviţii nu au vrut să-şi îndeplinească îndatoririle în Ierusalim după
întoarcerea din robie sub conducerea lui Ezra (Ezra 8:15 ş.urm.). Leviţii,
datorită naturii poziţiei şi funcţiei lor în comunitate, nu aveau nici o sursă
de venit, de întreţinere sau moştenire ca să-şi asigure traiul; din acest motiv
şi „pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba la cortul întâlnirii" ei
aveau să primească „zeciuielile pe care le vor aduce copiii lui Israel"
(Numeri 18:21, 24). Acest pasaj din Numeri 18 menţionează numai zeciuială din
cereale şi roadele pomilor fructiferi (v. 27). Totuşi, leviţilor nu li se
permitea să păstreze toată zeciuială. Li se cerea să aducă o jertfă care să fie
luată din a zecea parte, reprezentând „o zeciuială din zeciuială" (Numeri
18:26). Această „zeciuială din zeciuială" trebuia să fie „din tot ce va fi
mai bun" (v. 29) şi trebuia să le fie dată preoţilor (v. 28; Neemia 10:39).
3. Unde trebuia să ducă evreii zeciuielile lor? Ei trebuia să le aducă la „locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui" (Deuteronom 12:5 ş.urm., 17 ş.urm.), adică, la Ierusalim. Aducerea zeciuielilor trebuia să aibă loc în cadrul unei mese de sărbătoare, la care să ia parte şi leviţii (Deuteronom 12:7, 12). Dacă Ierusalimul era departe de satul de origine al omului, transportul zeciuielii din recolte putea crea probleme, dar ei puteau să aducă zeciuială sub formă monetară (Deuteronom 14:22-27). La fiecare al treilea an zeciuială trebuia adusă în localitatea fiecărui om (Deuteronom 14:28 ş.urm.), deşi, chiar şi în aceste ocazii, i se cerea omului ca, după aducerea zeciuielii în comunitatea de baştină să meargă să se închine la Ierusalim (Deuteronom 26:12 ş.urm.).
La aceste legi relativ simple din Pentateuh cu
privire la zeciuială au fost adăugate o mulţime de legi mărunte care au
transformat un principiu religios minunat într-o povară apăsătoare. Aceste
adăugiri complexe sunt redate în literatura mişnaică şi talmudică. Această
tendinţă nefericită din Israel a contribuit, fără îndoială, la convingerea că
acceptarea înaintea lui Dumnezeu putea fi obţinută prin acte rituale cum era
zeciuială (Luca 11:42), fără împlinirea legii morale a dreptăţii, îndurării şi
credinţei (Matei 23:23 ş.urm.).
 |
Avraam îi dă zeciuială lui Mehisedec |
Referirea din NT la zeciuială adusă din „chimen ,
izmă şi mărar" (Matei 23:23; Luca 11:42) ilustrează o extindere talmudică
a legii lui Moise, garantând că este adusă zeciuială din „tot ce se mănâncă...
şi tot ce creşte din pământ".
J.G.S.S.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu