Ia aminte Doamne
La aminte Doamne
starea grea prin care
cu-ntristarea-n suflet
trecem fiecare,
mai cu greu ca niciodată
trecem fiecare.
Locul nostru-i neagră
noapte fără lună,
gândurile noastre-s
păsări în furtună,
alungate şi zdrobite
păsări în furtună.
Duhul nostru-i zbucium,
dorul frământare,
rugăciunea noastră-i
teamă şi-ntrebare,
arzătoare şi-ndelungă
teamă şi-ntrebare.
Plugul rugineşte,
harfele-s sfărmate,
săbiile-s frânte,
căile-s lăsate,
plâng şi gem şi stau şi cheamă
căile lăsate.
Cât de mulţi fac răul,
ce puţini fac bine...
Cât de mult e lucrul,
braţe ce puţine
— şi Tu totuşi laşi legate
braţele puţine!
Anii noştri zboară,
trupul se destramă,
numărul descreşte
— şi Lucrarea cheamă
mai din greu ca niciodată
lucrul Tău ne cheamă.
La aminte Doamne
lunga noastră jale
c-aşteptăm răspunsul
izbăvirii Tale,
bucuria şi lumina
izbăvirii Tale.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu