Alfa şi Omega
ALFA ŞI OMEGA.
Combinarea primei şi ultimei litere din alfabetul grecesc, care corespunzând
literelor alep şi taw din alfabetul ebraic, este folosită numai
în Apocalipsa ca un nume pe care şi-L dă Dumnezeu (1:8; 21:6, unde „Alfa şi
Omega" este explicat prin expresia paralelă „Începutul şi Sfârşitul")
şi Cristos (22:13, unde este folosită aceeaşi paralelă şi expresia
complementară „Cel dintâi şi Cel de pe urmă"). În Apocalipsa 22:13,
divinitatea Fiului este confirmată prin faptul că I se aplică ceea ce s-a spus
despre Tatăl. În fiecare dintre aceste cazuri termenul se referă la activitatea
eternă, dinamică şi comprehensivă a lui Dumnezeu sau a lui Cristos în creaţie
şi în mântuire; adică, originea, păstrarea şi scopul tuturor lucrurilor se
găsesc în Dumnezeire (cf. Romani 11:36). Evreii, grecii şi romanii au folosit
literele din alfabet şi ca numere, aşa încât „alfa şi omega" ar putea să
exprime foarte bine „cel dintâi şi cel de pe urmă" (cf. Isaia 44:6: „Aşa
vorbeşte Domnul: ... „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă"; vezi şi
Apocalipsa 2:8).
S.S.S.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu