Alexandru cel Mare
ALEXANDRU CEL MARE.
Tânărul rege al Macedoniei a cărui expediţie pan-helenică din anul 336 î.Cr.
pentru a-i elibera pe grecii din Asia Mică a dus în mod neaşteptat la
prăbuşirea Imperiului Persan. Numai revolta trupelor sale l-a determinat să se
întoarcă în India şi a murit în anul 323 în timp ce plănuia cucerirea apusului.
Generalii săi au înfiinţat mai multe regate eleniste aliate pentru care domnia
lui Irod a constituit epilogul. Probabil că necesitatea şi nu idealismul l-au
determinat pe Alexandru să abandoneze izolaţionismul grecilor în favoarea
cooperării rasiale. Elenismul a devenit o normă internaţională de civilizaţie.
De aici decurge agonia evreilor în perioada macabeană şi tensiunea care a avut
loc în preajma răstignirii. De aici decurge şi inspiraţia filozofiilor
cosmopolitane care s-au asemănat cu idealurile creştine.
Se presupune că Alexandru este cel la care se face referire
în Daniel 8:21; 11:3.
BIBLIOGRAFIE
Aman, Anabasis; Plutarch, Life of Alexander;
C.B.Welles, Alexander and the Hellenestic World, 1970; R.L. Fox, Alexander
the Great, 1973; J.R. Hamilton, Alexander the Great, 1973; P. Green,
Alexander of Macedon, 1974.
E.A.G.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu