Ana (3)
ANA (3). Ana (sau Annas,
sau Ananos), fiul lui Set, a fost numit mare preot în anul 6 d.Cr. şi a fost
destituit în anul 15 d.Cr. În NT el este numit mare preot şi după anul 15 d.Cr.
Pot exista trei motive pentru acest lucru. Întâi, deşi romanii îi destituiau pe
marii preoţi şi numeau alţii, evreii considerau că funcţia de mare preot este
deţinută pe viaţă. Mişna (Horayoth 3, 4) spune: „Marele preot oficial se
deosebeşte de preotul care a fost destituit din funcţia de mare preot numai
prin ţapul care este jertfit pentru el în Ziua Ispăşirii şi prin zecimea de
efă". În al doilea rând, titlul de „mare preot" este acordat în
Faptele şi în scrierile lui Josephus atât membrilor câtorva familii preoţeşti
din care proveneau majoritatea marilor preoţi, cât şi marilor preoţi oficiali.
În al treilea rând, Ana a avut o influenţă personală puternică asupra marilor
preoţi care l-au succedat. Cinci dintre fiii săi, cât şi Caiafa, ginerele său,
au ajuns mari preoţi. La judecata lui Isus vedem că Ana conduce o investigaţie
preliminară înainte de judecata oficială înaintea lui Caiafa (Ioan 18:13-24).
Când Luca 3:2 spune că marele preot era Ana şi Caiafa, folosirea singularului
probabil că este deliberată, indicând că deşi Caiafa era marele preot oficial
numit de romani, socrul său deţinea puterea de mare preot, atât de facto,
prin influenţa personală cât şi, de jure, potrivit felului de gândire al
evreilor (cf. Faptele Apostolilor 4:6).
D.R.H.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu