Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Anac


ANAC „Fiii lui Anac" (în ebr. anaqim), urmaşii lui Anac, au fost locuitori ai Palestinei înainte de venirea israeliţilor. Numele Anac apare nearticulat numai în Numeri 13:33 şi Deuteronom 9:2, iar în altă parte apare articulat (evr. ha’anaq) şi se presupune că trebuie considerat nume colectiv, echivalent cu „fiii lui Anac". Expresia „Arba (qiryat ‘arba’, *CHIRIAT-ARBA) era tatăl lui Anac", din Iosua 15:13, pare să indice că un om cu numele Arba a fost strămoşul lui Anac, afară de cazul că substantivul „tatăl" este aplicat cetăţii; în acest caz cetatea Arba, cunoscută mai târziu ca Hebron, a fost considerată cetatea strămoşească a lui Anac.

Statura şi forţa formidabilă a fiilor lui Anac au fost aproape proverbiale, deoarece ei erau luaţi ca un standard cu care să fie comparată statura altor oameni, cum erau fiii lui Emim (Deuteronom 2:10) şi fiii lui Refaim (Deuteronom 2:21), şi era o zicătoare: „Cine poate sta înaintea fiilor lui Anac?" (Deuteronom 9:2). În descrierea Ţării Promise făcută de cei zece spioni cărora li s-a înmuiat inima, se subliniază faptul că acolo locuiau fiii lui Anac (Deuteronom 1:28; LXX traduce ’anaqim cu gigantes, *URIAŞ). S-a spus că ei erau urmaşii lui Nefilim, care erau de asemenea consideraţi fii ai lui Anac, şi spionii au spus că s-au simţit ca nişte lăcuste în comparaţie cu ei (Numeri 13:33). Ei locuiau în zona deluroasă, în special la Hebron (Numeri 13:22), unde se găseau Ahiman, Şeşai şi Talmai, „fiii lui Anac". Iosua a nimicit pe fiii lui Anac din ţinutul deluros (din Hebron, Debir şi Anab), dar au mai rămas unii în Gaza, Gat şi Aşdod (Iosua 11:21 ş.urm.), şi în cele din urmă i-a revenit lui Caleb misiunea să-i izgonească din Hebron, cetatea care i-a căzut la sorţi. Nu se cunoaşte nimic despre aceste popoare din alte surse decât Biblia; unii cercetători susţin că ei fac parte dintre popoarele menţionate în Textele de execraţie (blestem) egiptene din secolul al 18-lea, sau că reprezintă un titlu vechi „de tip filistean".

BIBLIOGRAFIE
ANET, p. 328; VT 15, 1965, p. 468- 474.

T.C.M.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: