Eliezer
ELIEZER. (ebr. ‘eli’ezer,
„Dumnezeu este ajutorul (meu?")). Numele apare în multe locuri în istoria
biblică.
1. Eliezer din Damasc, căpetenia
slujitorilor lui Avraam şi moştenitorul său adoptiv înainte de naşterea lui
Ismael şi Isaac (Geneza 15:2-3). Obiceiul potrivit căruia o familie fără copii
putea adopta pe cineva din afara familiei ca moştenitor este atestat în
perioada cca. 2000-1500 î.Cr.; un asemenea moştenitor adoptiv trebuia să cedeze
întâietatea unui fiu natural născut după adoptarea lui. Vezi de asemenea D. J.
Wiseman, IBA, 1959, p. 25-26. Cu privire la aceste obiceiuri în Ur, cca. 1800
î.Cr., vezi Wiseman, JTVI 88, 1956, p. 124. Pentru obiceiuri similare în
tălbliţele de la *Nuzi, vezi Speiser, AASOR 10, 1930, textele H 60, H 67, p.
30, 32 etc.
2. Al doilea fiu al lui Moise a fost
numit Eliezer în amintirea faptului că Moise a scăpat de sabia lui Faraon (Exod
18:4; 1 Cronici 23:15). Eliezer a avut un singur fiu, Rehabia, dar acesta a
avut mulţi urmaşi, dintre care unul (Şelomit) a devenit vistiernicul lui David
pentru lucrurile închinate Domnului (1 Cronici 23:17-18; 26:25-26).
3. Nepot al lui Beniamin, părintele unui
clan din Beniamin (1 Cronici 7:8).
4. Unul dintre cei şapte preoţi care au
sunat din trâmbiţe înaintea chivotului atunci când David l-a dus la Ierusalim
(1 Cronici 15:24).
5. Eliezer, fiul lui Zicri, conducător
tribal din seminţia lui Ruben, în timpul Im David (1 Cronici 27:16).
6. Profet care a profeţit lui Iosafat, regele lui Iuda, că flota lui maritimă de la Eţion-Gheber avea să fie distrusă, ca pedeapsă pentru alianţa lui cu Ahazia, regele rău al lui Israel (2 Cronici 20:35-37).
7. Unul dintre cei unsprezece bărbaţi
însărcinaţi de Ezra să caute leviţi pentru a se întoarce la Ierusalim în 458
î.Cr. (Ezra 8:16 ş.urm.).
8-10. Trei bărbaţi,
inclusiv un preot şi un levit, care şi-au luat soţii străine (Ezra 10:18, 23,
31).
11. Un Eliezer apare în şirul strămoşilor
pământeşti ai lui Cristos, în Luca 3:29.
K.A.K.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu