Iavan
IAVAN. Unul dintre
fiii lui Iafet (Geneza 10:2; 1 Cronici 1:5) şi strămoşul unui grup de popoare,
*Elisa, *Tarşiş, *Chitim şi *Dodanim (Geneza 10:4; 1 Cronici 1:7), care sunt
asociaţi cu regiunile de la N şi V de Orientul Mijlociu. Este general acceptat
faptul că acest nume (ebr. yawan) trebuie identificat cu gr. Iones,
care apare în forma Iaones, probabil Iawones, în Homer (Iliada 13.685)
şi se referă la popoare care mai târziu aveau să împrumute numele lor Ioniei.
Numele apare de asemenea în inscripţii asiriene şi achaemeniene (Iamanu
şi respectiv Yauna). Isaia îi menţionează pe urmaşii lui Iavan (LXX Hellas)
alături de Tubal, ca unul dintre popoarele (goyim care locuiau insule şi
ţărmuri îndepărtate (‘iyyim, Isaia 66:19). Pe vremea lui Ezechia urmaşii
lui Iavan (LXX Hellas) erau cunoscuţi că făceau comerţ cu Tirul cu
sclavi, vase de bronz şi fibre (Ezechiel 27:13,19; în v. 19 traducerea VSR
preferă meuzal, „din Uzal", în loc de meuzzal, „ceea ce se toarce,
fir"). Numele Iavan (Grecia) este folosit în profeţiile lui Daniel care se
referă la împărăţia lui Alexandru Macedon şi în Zaharia 9:13 termenul (Grecia)
probabil că este folosit cu referire la grecii Seleucizi.
BIBLIOGRAFIE
P. Dhorme, Syria 13, 1932, p. 35-36; W. Brandenstein
şi M. Mayrhofer, Handbuch des Altpersischen, 1964, p. 156.
T.C.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu