insulă
INSULĂ (ebr. ’i,
pl. ‘iyyim; gr. nesos, nesion). Din punct de vedere etimologic,
este considerat adesea că termenul ebr. înseamnă „teren locuibil", prin
analogie cu un cuvânt arab înrudit, dar „ţărmuri" este o traducere mai
bună. În general VT indică insulele şi ţărmurile Mediteranei. Este inclusă de
asemenea ideea de depărtare, de ex. Isaia 66:19; Ieremia 31:10. Uneori se pare
că are un înţeles limitat, de ex. „Chitium" sau „Cipru", în Ieremia
2:10, „Caftor" în Ieremia 47:4 (probabil Creta). Este interesant felul în
care Isaia foloseşte acest cuvânt. În 42:15 indică „teren uscat", în
opoziţie cu apa. În 40:15 este paralel cu „popoare", la fel ca şi în 41:1
şi 49:1; în 41:5 este paralel cu „capătul pământului".
Sensul din NT este lipsit de ambiguitate. Sunt menţionate
mai multe insule, de ex. Cipru (Faptele Apostolilor 4:36; 13:4; 15:39), Creta
şi Cauda (Faptele Apostolilor 27), Malta (Faptele Apostolilor 28:1) şi Patmos
(Apocalipsa 1:9).
J.G.G.N.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu