Ioahaz
IOAHAZ (ebr. yeho’ahaz,
„Iahve a priceput").
1. O variantă a numelui lui *Ahazia, fiul
lui Ioram, al 6-lea rege al lui Iuda (cca. 848-841 î.Cr.; 2 Cronici 21:17;
25:23); în această variantă a numelui, elementul divin vine la început şi nu la
sfârşit.
2. Fiul lui Iehu; al 11-lea rege al
regatului de N al lui Israel, care a domnit 17 ani după moartea tatălui său
(cca. 814-798 î.Cr.; 2 Împăraţi 13:1). În timpul domniei lui au avut loc
atacuri repetate ale Siriei sub conducerea lui *Hazael şi a lui *Ben-Hadad II,
ca rezultat al nelegiuirilor sale (13:2-3). Între acestea s-a inclus tolerarea
închinării păgâne (v. 6). Forţele lui au fost decimate în aşa măsură (v. 7)
încât în cele din urmă a trebuit să ceară ajutorul lui Iahve (v. 4; cf. v. 22).
3. O inscripţie a lui *Tiglat-Pileser III
vorbeşte despre tributul primit de la ia-u-ha-zi (mat)ia-u-da-a, „Ioahaz
al lui Iuda" (DOTT, p. 57). Aceasta este forma completă a numelui
prescurtat *Ahaz, al 13-lea rege al lui Iuda, care a trimis daruri regelui
asirian (2 Împăraţi 16:7-8).
4. Al 4-lea fiu al lui Iosia (1 Cronici
3:15) care a devenit al 18-lea rege al lui Iuda după moartea tatălui său la
Meghido (cca. 609 î.Cr.; 2 Împăraţi 23:30). După o domnie de 3 luni a fost
deportat de faraonul Neco la reşedinţa sa de la Ribla în Hamat şi apoi în
Egipt, unde a murit (23:33-34). Ieremia l-a numit *Şalum (Ieremia 22:11-12), o
indicaţie că Ioahaz a fost numele său regal (cf. A. M. Honeyman, JBL 67, 1948,
p. 20).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu