Muntele Ebal
MUNTELE EBAL.
Cel mai nordic şi mai înalt dintre doi munţi din apropierea Sihemului, oraşul
modern Nablus. Se află la N de Valea Sihemului, la 427 m deasupra văii şi la
938 m deasupra nivelului mării. Spaţiul dintre Ebal şi muntele vecin, Garizim,
la S de vale, constituie un amfiteatru natural cu proprietăţi acustice
excelente. În încheierea discursului din Deuteronom 5-11 Moise arată cu mâna
spre cei doi munţi de la orizont, spre apus, dincolo de Ghilgal şi More (Sihem)
şi spune că atunci când vor intra în ţară, binecuvântarea să fie rostită de pe
Garizim, iar blestemul de pe Ebal.
După legile din Deuteronom 12-26 naraţiunea este reluată şi
Moise dă instrucţiuni detaliate. Mai întâi, nişte pietre mari trebuia să fie
ridicate pe Mt. Ebal, să fie acoperite cu mortar şi pe ele să fie scrisă legea.
Obiceiul scrierii pe mortar pus pe pietre, cunoscută anterior în Egipt, este
atestată în prezent şi în Palestina, în inscripţiile de pe zid de la Tell Deir
Alla, din secolul al 8-lea (J. Hoftijzer, BA 39, 1976, p. 11; referitor la
dată, vezi p. 87). După aceea trebuia să ridice un altar din pietre necioplite
pe care să aducă jertfe (Deuteronom 27:1-8). Pentateuhul Samaritean (*TEXTE ŞI
VERSIUNI, 1. V) redă „Garizim" în loc de „Ebal" în v. 4;
diferenţele de text se pare să fie legate în vreun fel oarecare de existenţa
unui templu samaritean pe Mt. Garizim, dar nu se ştie cu certitudine care text
este mai apropiat de original. O altă posibilitate este ca varianta samariteană
să fie datorată jenei simţite mai târziu pentru că jertfa (v. 6-7) a fost adusă
pe „muntele blestemului" (cf. 11:29).
Într-o altă cuvântare (Deuteronom 27:9-28:68), Moise a
poruncit ca şase triburi să stea pe Garizim ca să rostească binecuvântarea
ascultării, iar şase triburi să stea pe Ebal ca să rostească blestemurile
neascultării (27:9-13). După aceasta, leviţii trebuia să rostească blestemurile
asupra poporului pentru păcate împotriva lui Dumnezeu sau împotriva omului, şi
era posibil ca multe dintre aceste păcate să fi fost făcute în secret
(27:15-26). Prin răspunsul „Amin" poporul trebuia să condamne făţiş
asemenea practici. După victoriile din centrul Palestinei, Iosua a adunat
poporul la Sihem, unde au fost îndeplinite aceste ceremonii (Iosua 8:30-35).
Ritualurile descrise au fost privite ca dovezi pentru a
considera Deuteronomul ca un document scris sub forma unui tratat (M. G. Kline,
The Treaty of the Great King, 1963, cap. 2, în special p. 33-34) şi
pentru a presupune că în vechime exista o sărbătoare pentru înnoirea
legământului care se repeta la Sihem (G. von Rad, The Problem of the
Hexateuch and Other Essays, E. T. 1966, p. 37-38). Oricare ar fi meritele
acestor teorii, este cert că Deuteronom 27 conţine un material vechi de mare
importanţă pentru istoria veche a religiei israelite.
BIBLIOGRAFIE
G. Adam Smith, The Historical Geography of the Holy Land,
1931, cap. 6 („The View from Mt. Ebal"); R. J. Coggins, Samaritans and
Jews, 1975, p. 73, 155.
G.T.M.
G.I.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu