Levi
LEVI. Al treilea fiu al lui Iacov şi
Lea (Geneza 29:34). Numele (ebr. lewi) este asociat aici cu rădăcina lawa,
(a uni) şi un joc de cuvinte pe baza acestui înţeles este găsit în Numeri 18:2,
4.
Singurul detaliu din viaţa lui care ne este
cunoscut, afară de acele evenimente care sunt comune pentru toţi fiii lui
Iacov, este atacul lui viclean asupra Sihemului, împreună cu Simeon (Geneza
34:24-26). Ar trebui remarcat că sensul normal al textului din Geneza 34:13, 27
arată că cei doi fraţi au acţionat în asentimentul tuturor. Cei doi au fost mai
interesaţi deoarece Dina era sora lor după ambii părinţi. Cei doi tineri au
putut îndeplini masacrul cu ajutorul sclavilor tatălui lor.
Este aproape general acceptat că Geneza 49:5-7 se
referă la acest incident, dar lucrul acesta este îndoielnic. Nu există nici o
validitate pentru modificarea din ultima propoziţie din v. 6 (AV) ca să devină
„ei au surpat un zid". Este preferabil să considerăm că timpurile verbale
în v. 6 sunt timpuri „perfecte de experienţă" şi să traducem: „Căci în
mânia lor au ucis oameni şi în răutatea lor au tăiat vinele taurilor"
(RSV, trad. rom.). Ei au fost blestemaţi să ducă o viaţă de violenţă şi
cruzime, iar Sihemul nu a fost decât un exemplu timpuriu şi ieşit din comun.
Istoria de mai târziu avea să arate că loialitatea urmaşilor lui Levi faţă de
Iahve a putut transforma blestemul în binecuvântare, iar împărţirea şi
împrăştierea lor în Israel a fost în calitate de reprezentanţi ai Lui. Totuşi,
blestemul se pare că l-a afectat foarte puternic pe Levi. În recensământul din
Numeri 3:22, 28, 34, numărul bărbaţilor de la vârsta de o lună în sus este
surprinzător de mic în comparaţie cu numărul bărbaţilor de la 20 de ani în sus,
din celelalte triburi (Numeri 1). Nu avem nici o indicaţie de ce a fost aşa.
Levi se pare că a avut numai trei fii, Gherşon, Cohat şi Merari, născuţi
înainte de a merge împreună cu Iacov în Egipt.
Cercetătorii critici moderni au pus la îndoială în
diferite moduri relatarea biblică despre originea tribului lui Levi, dar
majoritatea teoriilor au fost discreditate. Menţionăm doar speculaţia lui
Lagarde că leviţii au fost acei egipteni care „s-au alăturat" israeliţilor
la Exod, şi cea a lui Baudissin că ei sunt cei care „s-au alăturat",
adică, au însoţit chivotul legământului - cu alte cuvinte, slujitorii
preoţilor. Mult mai importantă este legătura făcută de Hommel între lewi
şi lawi’a, care înseamnă „preot" în inscripţiile Arabiei din
perioada civilizaţiei minoiene. Date referitoare la acest subiect precum şi
comentarii pe marginea sa se găsesc în G. B. Gray, Sacrifice in the Old
Testament, p. 242-245. El arată că este posibil ca minoienii să fi
împrumutat termenul de la Israel. De fapt, majoritatea copleşitoare a cercetătorilor
sunt de acord că textul din Geneza 49:5-7 este o dovadă convingătoare că Levi a
început ca un trib secular. Menţionarea lui Aaron „Levitul" în Exod 4:14
este greu de explicat şi probabil că cea mai bună explicaţie este că termenul a
fost adăugat ulterior de un scrib.
Cu privire la Levi, fiul lui Alfeu, unul dintre cei
doisprezece (Marcu 2:13), vezi *MATEI. Numele apare de asemenea de două ori în
genealogia Domnului nostru (Luca 3:24,29).
H.L.E.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu