năluca nopţii
NĂLUCA NOPŢII. (În ebr. lilit,
Isaia 34:14, RVmg.. JB; LXX onokentauros; Symm., Vulg. lamia
(Jerome, „furie răzbunătoare"); AV „cucuvea cu strigăt strident" -
Avmg., RV, „monstru de noapte"; RSV, „vrăjitoare" - NIV „creaturi
care umblă noaptea").
Numele apare într-o descriere a pustiirii grozave a
Edomului şi prezintă dificultăţi mari în ce priveşte interpretarea. Într-o
vreme când influenţa babiloniană şi cea persană creştea, pare destul de evident
că lilit este un cuvânt împrumutat care provine de la demonul feminin al
nopţii la asirieni, Lilitu.
Totuşi, putem fi induşi în eroare dacă privim
creaturile ca fiind asociate în mod necesar cu noaptea: întunerecul despre care
se spune că este iubit de unii demoni a fost cauzat de furtunile din deşert
(cf. termenul sumerian LIL.LA, „furtună"; şi de asemenea ca o
concluzie posibilă din traducerea lui Jerome citată mai sus). Unii cercetători
privesc termenul ca un echivalent al vampirilor englezi.
Literatura evreiască de mai târziu vorbeşte de lilit
ca fiind prima soţie a lui Adam care a fugit de la el şi a devenit demon; ca
fiind un monstru fabulos care fură şi distruge noii-născuţi; şi ca fiind un
demon asupra căruia s-au făcut descântece ca să nu intre în oameni şi să aducă
boli.
Nu există, însă, nici o dovadă pentru a insista
asupra unei interpretări ideologice a cuvântului şi este poate semnificativ
faptul că majoritatea celorlalte creaturi enumerate în Isaia 34 sunt animale
sau păsări reale. Dacă traducerea din LXX este înţeleasă ca ceva asemănător
unei maimuţe fără coadă (cf. G.R. Driver, loc. cit., p. 55), aceasta nu pare a
fi un locuitor obişnuit a unui loc părăsit. O obiecţie similară poate fi
ridicată şi în cazul când traducem lilit cu bufniţă sau cucuvea, nici
una din acestea fiind o pasăre de deşert. Driver sugerează că este vorba despre
păpăludă sau caprimulg (NEB), mai multe specii ale acestora găsindu-se în
deşert.
BIBLIOGRAFIE
JewE; G.R. Driver, „Lilith", PEQ 91, 1959, p.
55- 58.
J.D.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu