Nazaret
NAZARET.
Un oraş în Galilea, unde au trăit Iosif şi Maria, şi în care a locuit
Isus proximativ până la vârsta de 30 de ani, înainte de a fi alungat (Luca
2:39; 4:16, 28-31). De aceea El a fost numit Isus din Nazaret. Oraşul nu este
menţionat în VT, în scrierile apocrife, în scrierile lui Josephus sau în
Talmud. (Cea mai veche menţionare a acestui oraş în surse evreieşti este o
inscripţie evreiască descoperită în 1962, care spune că acesta a fost unul din
locurile din Galilea unde au migrat membrii celor 24 de categorii preoţeşti,
după ce în 135 î.Cr. a fost întemeiată Aelia Capitolina.) Cauza acestei tăceri
a fost în primul rând de natură geografică şi numai în al doilea rând de natură
teologică. Partea de jos a Galileii a rămas în afara fluxului vieţii
israeliţilor până în perioada NT când stăpânirea romană a adus în primul rând
securitate. Chiar şi în această perioadă, oraşul principal din zona respectivă
a fost Seforis , puţin la N de Nazaret. Dar Nazaretul este destul de aproape de
mai multe rute comerciale principale ca să poată avea contact cu lumea din
afară dar în acelaşi timp, poziţia lui ca un oraş de frontieră pe graniţa de S
a ţării Zabulonului de unde se vedea câmpia Esdraelonului, l-a făcut să fie
oarecum mai distant. Tocmai această independenţă a celor din Galilea de jos i-a
făcut pe iudeii conservatori să-i privească cu dispreţ pe cei din Nazaret (Ioan
1:46).
Nazaretul este situat într-o vale înaltă , printre
dealurile calcaroase din extremitatea cea mai sudică a lanţului muntos al
Libanului. Se întinde aproximativ pe direcţia SSV-NNE. Spre S, există o pantă
abruptă spre câmpia Esdraelonului. Baza văii se află la 370 m deasupra
nivelului mării. În partea de N şi E se întind dealuri abrupte, în timp ce în
partea de V ele ajung la 500 m şi formează o privelişte impresionantă.
Drumurile principale dinspre Egipt şi Ierusalim ies dintre munţi în câmpia
Esdraelonului, în partea de S; caravanele din Galaad traversau vadurile
Iordanului şi ocoleau oraşul prin sud; drumul principal de la Ptolomais spre
Decapolis şi spre N, pe care circulau legiunile romane, trecea câţiva km mai la
N de Nazaret. Este posibil ca tocmai aşezarea să-i fi dat numele oraşului, care
provine probabil din aram. naserat, „turn de veghere". O altă
sugestie este că numele provine din cuvântul ebr. neser, „a
încolţi"; sugestia apare în lucrarea lui Eusebius, Onomasticon şi
în scrierile lui Ieronim (Epist. 46, Ad Marcellam). Clima blândă din
vale produce o vegetaţie abundentă în flori şi fructe sălbatice.
Dacă judecăm după mormintele-peşteri, oraşul vechi
a fost aşezat mai sus, pe dealul de V comparativ cu actualul Nazaret. Există
două surse posibile de apă. Prima, care este cea mai mare, este aşezată în vale
şi a fost numită „Fântâna Mariei" din 1100 d.Cr., dar nu există nici o
urmă de locuinţe vechi în apropierea ei. Cea de-a doua sursă este o fântână
foarte mică, numită „Fântâna nouă"; Biserica bizantină şi oraşul sunt aproape
de ea. Panta abruptă Jebel Qafsa, de pe care se vede câmpia, este numită în mod
tradiţional dar eronat „Muntele Precipitaţiilor", căci acesta nu era
dealul „pe care era zidită cetatea lor" (Luca 4:29).
BIBLIOGRAFIE
G.H. Dalman, Sacred Sites and Ways, 1935, p.
57 ş.urm.
J.W.C.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu