No
NO. (În ebr. No, iar în alte
versiuni Teba). Odată a fost cea mai măreaţă capitală a Egiptului.
Cuvântul ebraic No este corespondentul cuvântului de origine egipteană niw(t),
„Cetate" par excellence, şi No-Amon este corespondentul expresiei egiptene
niw(t)-’lmn, „Cetatea lui Amon (zeul). În greacă este numit atât Teba,
cuvântul uzual în scrierile moderne, şi Diospolis Magna. Situat la aproximativ
530 km de Cairo, în susul apei, vatra oraşului de pe malurile Nilului este
marcată pe malul de E de două temple imense ale zeului Amun (*AMON), cunoscute
acum după numele lor arabe Karnak şi Luxor, iar pe malul de V printr-un şir de
temple funerare împărăteşti, de la oraşul de azi Qumeh până la Medinet Habu, în
spatele căruia se întinde un cimitir vast cu morminte săpate în piatră.
No (Teba) a ajuns să fie un oraş de o importanţă
naţională în perioada împărăţiei de mijloc (la începutul celui de-al 2-lea
mileniu î.Cr.), fiind reşedinţa puternicilor faraoni din cea de-a 12-a dinastie
(*EGIPT, Istorie) ; pământul, însă, nu era administrat de la No spre sudul
îndepărtat, ci de la mai bine plasatul Itjet-Tawy, chiar la S de Memphis-ul
antic şi Cairo de astăzi. În timpul celei de-a doua perioade de trecere, No a
devenit centrul opoziţiei egiptene împotriva împăraţilor străini din dinastia
Hyksos, iar din No s-au ridicat faimoşii faraoni din cea de-a 18-a dinastie,
care în cele din urmă i-au alungat pe aceşti regi şi au pus bazele Imperiului
egiptean (împărăţia nouă). În perioada dinastiilor imperiale, a celor de-a
18-a, 19-a şi 20-a dinastii, de la aprox. 1550-1070 î.Cr., bogăţiile Asiei şi
ale Africii s-au deşertat în vistieriile lui Amun din Teba, de acum zeitatea
naţională a imperiului. Toată această bogăţie plus darurile care au continuat
şi vină din partea faraonilor din perioada de mai târziu, cum au fost *Şişac,
au ajuns pradă asirienilor care în 663 î.Cr., conduşi de Asurbanipal, au
cucerit Egiptul prin foc şi masacru. Prezicând căderea puternicei Ninive, Naum
(3:8-10) nu a putut face o comparaţie mai sinistră decât cu soarta care păştea
cetatea Tebei (No). Forţa acestei comparaţii elimină încercările care au fost
făcute din când în când de a identifica expresia folosită de Naum, şi anume
No-Amon, cu un oraş din Egiptul de Jos care poartă aceeaşi nume. Nilul,
„râurile" din cartea lui Naum, a constituit cu adevărat sistemul de
apărare al Tebei. Faraonii din ultima perioadă s-au folosit din plin de braţele
din deltă ale Nilului şi de canalele de irigaţie şi de scurgere ca de nişte
linii principale de apărare a Egiptului, având fortăreţe pe ţărmul mării la
gurile Nilului şi de-alungul drumului care ducea în Palestina - probabil că la
acestea se referă expresia „râurile dinspre mare". Pe lângă acestea, Teba
mai era protejată de distanţa mare pe care o avea în susul apei, distanţă pe
care invadatorii trebuiau să o parcurgă ca să poată ajunge la acest oraş. În
prima parte a secolului al 6-lea î.Cr., Ieremia (46:25) şi Ezechiel (30:14-16)
au vorbit împotriva Tebei. Vezi C.F. Nims, Thebes, 1965.
K.A.K.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu