nor
NOR. Caracterul regulat al
succesiunii anotimpurilor în regiunea Mediteranei dă o semnificaţie climaterică
apariţiei norilor. Dar pe lângă direcţia vântului care influenţează vremea şi
culoarea pe care o are cerul seara, există puţine dovezi că evreii au cunoscut
semnele meteorologice.
Norii au fost recunoscuţi foarte bine ca un indiciu
al umidităţii. În timpul sezonului ploios din jumătatea de an a iernii,
curenţii de aer care aduc ploaie sunt asociaţi cu norii cumulus care se ridicau
din Marea Mediterană - „un nor ridicându-se la apus" (Luca 12:54). De
aceea, slujitorul lui Ilie a privit spre mare pentru a avea prima indicaţie că
seceta urma să fie întreruptă (1 Împăraţi 18:44). Spre sfârşitul sezonului
ploios, în aprilie-mai, „norii care aduc ploaia de primăvară" (Proverbe
16:15) descriu bunăvoinţa regelui, întrucât ei furnizează umiditatea necesară
care face ca spicele de grâu să crească. În contrast cu aceştia sunt norii
înalţi şi lânoşi care nu aduc ploaie (Iuda 12), care atrag aerul din deşert din
SE şi E, numiţi Sirocco sau Khamsin, caracteristici depresiunilor. Norii şi
vântul fără ploaie (Proverbe 25:14), „căldura înăbuşită de umbra unui nor"
(Isaia 25:5) şi în consecinţă „cerul de aramă" (Deuteronom 28:23) descriu
viu aceste furtuni de nisip.
Norii purtaţi de brizele dinspre mare sunt rapid
dizolvaţi de îndată ce întâlnesc aerul fierbinte şi uscat din interior. Astfel,
„norul de dimineaţă" (Osea 6:4) este un simbol al lucrurilor trecătoare, a
prosperităţii omului (Iov 30:15) şi a vieţii omului (Iov 7:9). Este de asemenea
un text care vorbeşte despre iertarea divină (Isaia 44:22).
Luminozitatea obişnuită a cerului Palestinei
subliniază că norii acoperă şi ascund (Ezechiel 32:7) şi bucuria unei dimineţi
fără nori (2 Samuel 23:4) este descrisă în culori vii. Ca şi norul ce ascunde
soarele tot aşa pot fi împiedicate bunăvoinţa divină şi rugăciunile (Plângerile
2:1; 3:44). Iov se roagă ca norii să-i acoperă ziua în care s-a născut (Iov
3:5).
Cuvântul nor se referă frecvent la întregul cerc al
cerului; cf. „curcubeul... în nori" (Geneza 9:14). El reprezintă sfera
cunoaşterii parţiale şi a slavei ascunse unde Dumnezeu are un scop misterios
(Iov 36:29; 37:16; 38:37; Psalmul 78:23). Tot aşa, un nor închide scena
întrupării (Faptele Apostolilor 1:9), a schimbării la faţă (Matei 17:5; Marcu
9:7; Luca 9:34) şi tot norii sunt cei care anunţă Cea de-a doua venire
(Apocalipsa 1:7). Pentru israeliţi, norul prezenţei lui Dumnezeu a fost strâns
legat de simbolismul lor religios (Exod 13:21; 40:34; 1 Împăraţi 8:10).
Norii din Marcu 14:62, etc., s-ar putea să se
refere mai degrabă la înălţare decât la a doua venire a lui Isus.
J.M.H.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu