ochi
OCHI. Cuvântul ebr. pentru ochi, ‘ayin,
cu paralele în alte limbi din Orientul apropiat, este folosit pentru organul
fizic al omului (Geneza 3:6) sau al animalelor (30:41), pentru ochiul lui
Dumnezeu, în sens antropomorfic (Psalmul 33:18) şi de asemenea pentru obiecte
(Ezechiel 1:18; cf. Apocalipsa 4:6). Cuvântul gr. ophthalmos are
derivaţii familiare în mai multe limbi moderne.
În gândirea evreiască se consideră că organele
fizice acţionează semi-independent şi de asemenea că posedă calităţi psihice şi
morale proprii. Aşadar, pe lângă faptul că vede, ochiul este şi mândru (Isaia
5:15), are milă (Deuteronom 7:16), doarme (Geneza 31:40), se încântă (Ezechiel
24:16), etc., şi în timp ce Pavel subliniază interdependenţa dintre organele
fizice (1 Corinteni 12:16 ş.urm.), Matei 5:29 păstrează noţiunea ebr. a unei
funcţii aproape de sine stătătoare a organului.
Practica de a scoate ochii unui duşman înfrânt a
fost comună în E (Judecători 16:21; 2 Împăraţi 25:7).
Expresia „ochii Domnului sunt asupra celor care se
tem de El" (Psalmul 33:18) se referă la grija lui Dumnezeu care veghează
asupra copiilor lui (cf. Psalmul 1:6).
Alte expresii sunt: „ochi pentru ochi"
(Levitic 24:20); „faţă în faţă", literal „ochi spre ochi" (Numeri
14:14); „înaintea ochilor lor", adică, la plină vedere (Geneza 42:24; cf.
Ieremia 32:12); şi „între ochi", adice pe frunte (Exod 13:9), despre
filacterii.
Utilizări derivate sunt: „faţa pământului" (în
ebr. ’ayin) (Exod 10:5), şi „lumină strălucitoare" sau
„mărgăritare" (Ezechiel 1:4; Proverbe 23:31).
B.O.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu