pitic
PITIC. (În ebr. daq,
„subţire", „mic"). Termenul este folosit pentru a denota
handicapurile fizice care-l împiedică pe un om să îndeplinească oficiul de
preot (Levitic 21:20), dar înţelesul exact al cuvântului ebr. nu este clar.
Acelaşi cuvânt este folosit pentru vacile slabe şi spicele goale din visul lui
Faraon (Geneza 41:3,23), şi este posibil ca aluzia să fie făcută la o persoană
pipernicită. În Orientul Apropiat se credea întotdeauna că piticii sunt
posedaţi de anumite puteri deosebite (deseori puteri magice), vezi IEJ 4, 1954,
p. 1 ş.urm.; HUCA 26, 1955, p. 96.
J.D.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu