Pisidia
PISIDIA. Un ţinut înalt în Asia Mică,
învecinat cu Liconia la E şi N, cu Pamfilia la S şi cu provincia Asiei la N şi
V. Regiunea se întinde la capătul de V al şirului Mt. Taurus, şi a fost ţinutul
unor triburi de munte rebele care au sfidat eforturile persanilor şi a
succesorilor lor eleni de a-i subjuga. Seleucizii au pus bazele Antiohiei
(numită „Antiohia Pisidiei" pentru a se distinge mai curând de Antiohia
Frigiei de pe Maeander decât de capitala seleucidă a Siriei) cu scopul de a
deţine controlul asupra ţinuturilor înalte ale Pisidiei, iar Amyntas cu
ajutorul necesar a întemeiat acolo o colonie în jurul anului 25 î.Cr. şi a
legat cetatea de alte întărituri similare printr-un sistem de drumuri militare.
Este posibil ca „primejdiile din partea tâlharilor... primejdiile în pustie",
prin care a trecut Pavel (2 Corinteni 11:26) să se refere la această regiune,
şi nu greşim prea mult când spunem că, şi în zilele lui, viaţa independentă a
muntenilor avea la bază practica lor de a-i jefui pe trecători. Pisidia a făcut
parte din împărăţia Galatiei care i-a fost dată de Marcu Antoniu lui Amyntas în
anul 36 î.Cr. Acesta a pierit în luptele împotriva triburilor muntene din
Pisidia, în 25 î.Cr. Sulpicius Quirinius a impus în cele din urmă o oarecare
ordine şi a încorporat regiunea în provincia Galatiei. Pacea Romană a adus
prosperitate regiunii şi în sec. al 2-lea s-au dezvoltat mai multe oraşe
prospere în care au luat fiinţă cel puţin şase biserici puternice.
E.M.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu