spicuire, cules
SPICUIRE, CULES. (Ebr. laqat,
„a strânge, a spicui"; ’alal, „a înfăşură, a spicui (a culege, a
aduna), a absorbi", de obicei despre struguri). În mijlocul bucuriei din
timpul secerişului şi al culesului o lege israelită binevoitoare încuraja
obiceiul prin care săracilor, orfanilor şi străinilor li se îngăduia să strângă
grânele, strugurii şi măslinele rămase nerecoltate (Levitic 19:9-10; 23:22;
Deuteronom 24:19). *Rut a profitat deplin de această practică (Rut 2:2 ş.urm.);
Ghedeon a folosit această practică pentru a ilustra în mod izbitor
superioritatea lui Efraim (Judecători 8:2); iar Ieremia a făcut din această
practică o metaforă ca să exprime completa anihilare a Israelului căzut din nou
în păcat (Ieremia 6:9; 49:9-10). Obiceiul spicuirii persistă încă în anumite ţări
orientale. (*AGRICULTURĂ.)
J.D.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu