toiag de cârmuire
TOIAG DE CÂRMUIRE. (Ebr. sebet,
sarebit; gr. rhabdos). Un *toiag, adeseori bogat ornamentat, purtat
ca simbol al suveranităţii sau autorităţii personale, de obicei de către
împăraţi; acelaşi cuvânt este folosit şi pentru toiagul altor demnitari (Geneza
38:18; Levitic 27:32; Psalmul 23:4; Mica 7:14; Isaia 28:27). Termenul sarebit
(akkad. sabittu) este folosit numai pentru sceptrul domnitorilor persani
(Estera 4:11; 5:2; 8:4).
Termenul sebet este folosit pentru sceptrul
domnitorilor Egiptului (Zaharia 10:11), statului aramaic al lui Bit Adini (Amos
1:5), Aşcalonului (Amos 1:8), Babilonului (Isaia 14:5) şi pentru sceptrul
domnitorilor Israelului (Ezechiel 19:11, 14).
În Geneza 49:10 şi Numeri 24:17 termenul se referă
la domnitorii viitori ai Israelului. Arabele pasaje au ajuns să aibă
semnificaţie mesianică. Acelaşi cuvânt apare în Psalmul 45:6, un verset care a
fost folosit în NT pentru a-L descrie pe Cristos ca Fiul (Evrei 1:8), al cărui
sceptru, sau toiag de domnie este un sceptru de neprihănire.
Trestia pusă în mâna Domnului nostru (Matei 27:29)
a fost un semn al suveranităţii folosit în bătaie de joc.
J.A.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu