Zedechia
ZEDECHIA. (Ebr. sidqiyyahu - sidqiyya,
numai în 1 Împăraţi 22:11; Ieremia 27:12; 28:1; 29:3 - „Iahve este neprihănirea
(mea)".
1. Unul dintre cei 400 de proroci
de la curtea lui *Ahab care a minţit când a prorocit victoria lui Ahab asupra
Siriei (1 Împăraţi 22:1 -12; 2 Cronici 18:1-11). Când Mica a revelat adevărul,
Zedechia l-a lovit peste obraz, arătând în mod simbolic că este un mincinos (1
Împăraţi 22:13-28; 2 Cronici 18:12-27).
2. Un proroc mincinos între cei
exilaţi în Babilon, a cărui moarte din porunca lui Nebucadneţar a fost
prorocită de Ieremia (Ieremia 29:21-23).
3. Un prinţ al lui Iuda care a
auzit citirea sulului lui Ieremia în timpul domniei lui Ioiachin (Ieremia
36:11-13).
 |
| Regele Zedechia |
Întrucât cetăţenii de frunte au fost deportaţi
împreună cu Ioiachin (2 Împăraţi 24:14-16), Zedechia a rămas cu oamenii de
nimic al căror sfat, pe care nu l-a putut refuza, a dus în cele din urmă la
pedepsirea lui de către Iahve (Ieremia 24:8-9; 29:16-19; Ezechiel 11:14-21).
Revolta din Babilon în cca. 594 î.Cr. (A. K. Grayson, Assyrian and
Babylonian Chronicles, 1975, p. 102; Ezechiel 11:21-24) a oferit vasalilor
din V un prilej să conspire pentru a pune capăt subjugării lor şi au cerut
ajutor de la Iuda, unde existau dovezi ale unei partide anti-babiloniene
(Ieremia 28:1-10; 27:3). Ieremia a înţeles că suzeranitatea babiloniană era
rânduită de Dumnezeu (Ieremia 27; cf. 28:12-14). Zedechia s-a dus la Babilon în
593 î.Cr., poate pentru a înlătura orice suspiciune cu privire la participarea
lui la complot (Ieremia 51:59).
Zedechia s-a răzvrătit în cele din urmă (2 Împăraţi
24:20), călcând legământul cu Babilonul (Ezechiel 17:12-13). Probabil că lucrul
acesta a fost legat de sosirea faraonului Hofra (Apries; Ieremia 44:30), de la
care - aşa cum indică Scrisoarea 3 de la Lachiş - Iuda a cerut probabil ajutor
(DOTT, p. 214). În anul 588 î.Cr., Nebucadneţar şi armatele sale au invadat
Iuda şi au asediat Ierusalimul. Asediul a fost întrerupt pentru o vreme ca să
înfrunte armata egipeană care se apropia (Ieremia 37:5), dar aşa cum a prezis
Ieremia (v. 6-10; 34:21-22), asediul a fost reluat. Când foametea din cetate a
ajuns la culme, zidul a fost străpuns în iulie, 586 î.Cr. şi cetatea a căzut (2
Împăraţi 25:3-4; Ieremia 52:6-7). Templul a fost jefuit şi ars iar poporul a
fost exilat (2 Împăraţi 25:17-20). Zedechia a fugit spre Iordan, unde a fost
prins şi dus la cartierul general al lui Nebucadneţar la Ribla. Cei trei fii ai
lui Zedechia au fost executaţi în faţa lui. După aceea a fost orbit şi a fost
dus la Babilon (2 Împăraţi 25:4-7; Ieremia 52:7-11).
D.W.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu