Când soarele de-acum
Când soarele de-acum, al Firii,
îmi va apune într-o zi
pe Tine Soarele Iubirii
ne mai apus, Te voi privi.
Dorind din inimă, fierbinte
doar Faţa Ta s-o port mereu
tot ce-am iubit mai înainte
arunc şi ard din duhul meu.
Din lume vrând ca dintr-o vale
a plângerii să ies cântând
nici în durere nici în jale
lumina inimii nu-mi vând.
Ce flori mi-ar fi crescut vreodată
pentru păcat, pe rând le-am scos
şi-n locul lor grădina toată
i-am semănat-o lui Cristos.
Oricâte nume dragi din lume
aş fi avut cândva, le-am zmult
şi-am scris pe toate-un singur Nume
iubit, din ce în ce mai mult.
...Aşa s-aştept, sfinţind Iubirii
orice cuvânt cântat şi spus
pân-la apusul scurt al firii
şi la ivirea Ta Isus.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu